Sublima zapada

 

Sublima zăpadă

 

Autor: Alex Andru

 

Peste zăpezi nu încă-nghețate

Aburi freamătă trupul meu de al tău

Lipiciosul sărut între buzele noastre-ncleștate

Ne salvează încă, de al iernii hău

 

Să ne iubim, iubito, căci doar aici

Sublima zăpadă nu poate muri vreodată

Că dragoste e unde calci

Și-n răzvrătire, sângele, în vene se desfată

 

Departe de lumea nebună și rea

Acolo și totuși nu foarte departe

Prin parcuri pustii, știute de nimenea

Sfidând ce legea, viața o împarte

 

Vino, iubito, să îți strâng sânii goi

În căușul de palme și ger

Ochii să fulgere sfârcurile sloi

Cu gura sărut să-ți ridic până în cer

 

Să ne iubim tăvălungind sublima zăpadă

Goi, să topim în iubire și iarna

Pătimaș în acordul firesc de a da,

Eu pentru tine, tu pentru mine și iar înturna

 

Strivește-mă cu răsuflarea ta în oase

Și pântecul tău gol să-mi șteargă caldele suori

Când mâna-mi tremură la tine peste coapse

Și din genunchi îmi șiroiesc fiori

 

Hai, strânge-mă atât cât poți de tare

Și-ncolăcește șerpii veninoși ai iernii

Sublima zăpadă să geamă atunci când nu doare

Și de plăcere se topește-n ritualul încleștării