CA O LUMINĂ
Autor:Mugurel Puscas
Ştii, uneori răsari ca o lumină,
Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri,
Coboară diafane, calde veri…
Blând, iarna ne-nconjoară, cabotină.
Ştii, uneori doi disidenţi suntem,
Împărtăşind păcatul şi minciuna,
Absconse doruri într-un vals boem,
Doi demagogi îmbălsămând furtuna.
Ştii, nu există farmec detractat,
Nici moarte fără viaţă, nici iubire,
Ne înconjoară lud anonimat,
Atingeri tandre, lină amăgire.
Ştii, deseori apari ca o lumină,
Crochiu de crisalidă, volatilă,
Peste greşeli de ieri, dulce străină,
Lin, iarna ne-nconjoară versatilă.
Ştii, aripi largi de dor se frâng pe cer,
Nimic nu-i veşnic, clipele-s deşarte,
În pagini vechi, cu-amoruri şi mister,
Ne-om refugia, călcând prin ierni sau moarte.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 