Zbucium sentimental

Zbucium sentimental,

Autor: Elena Tudosa

În taverna nopții mute,
Ochii către cer mi-ndrept,
Teamă sufletul ascunde,
Ca-n zadar eu te aștept.

Vei veni în vis măcar,
Să mă săruți să m-alinti,
Te aștept, dar e-n zadar,
Tu ești înger între sfinți.

Dor mi-i de-ochii tăi albastri,
Ce astăzi în cer lucesc,
Mai ceva ca niște aștri,
Cit aș vrea să-i intilnesc,

Cit mi-e dor să – ți aud glasul,
Două vorbe de mi-ai spune,
Și să-ți simt prin casă pasul,
Să te știu iar lingă mine.

Trec zile și nopți la rând,
Numai zbucium e-al meu gând,
Port în suflet un gol imens,
Făr’de tine, viața nu mai are sens.

Ce mult doare lipsa ta,
Gânduri, griji mă înfioară,
Zbuciumul din viața mea,
Multă vreme o să doară.

În taverna nopții mute,
Gandurile mă -nconjoara,
Rătăcesc acolo unde,
Te caut în orice seară.

Te aștept, dar e zadarnic,
Nu vezi ochii mei cum plâng,
Iar de dorul tău amarnic,
Iau perna-n brate și-o strâng.

De acelasi autor: 

Fara tine

De cate ori

Sa nu lasi florile sa moara