Rondel al dorului
Autor: Carmen Pinte
Pierdută sunt pe-o geană, când noaptea calm se stinge,
Mă regăsesc pe-o pleoapă, când lacrima-mi se scurge,
Sufletu-i răvășit, când dorul lin l-atinge,
Răsar aripi de îngeri când Luna-n cer străluce.
Se înseninează ochiul, răpus de întuneric,
Candela arde totul, scântei erup feeric,
Pierdută sunt pe-o geană, când noaptea calm se stinge,
Mă regăsesc pe-o pleoapă, când lacrima-mi se scurge.
Cu împletiri de arfe, iubiri, alint așteaptă,
Zulufii mei de dor, pe tâmple, cad in șoaptă,
În nopțile de veghe privirile vor plânge,
Dor suspinând alene, durerea o învinge,
Pierdută sunt pe-o geană, cand noaptea calm se stinge,
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 