Știți voi de unde vine?

deși de micuță copilă

alergam să îl găsesc

căutându-l cu nesaț

și transfigurare

să pot să îi prind picătura

să mă liniștesc .

L-am prins de multe ori

și-n fiecare clipă

sorbeam cu nesaț nectarul

precum albina

ce își culege mierea.

Cum El există pretutindeni

nu mi-a trebuit

să fac o cale lungă.

Mi-e foame, mi-e sete

mi-e dor de El ,

de acel frumos

de când am deschis ochii,

ce-l respir și îl simt

prin fiecare por

și-l sorb cu neputință uneori

adulmecându-i splendoarea

dar tot nu mă satur

niciodata!

Frumosul acesta,

eu care îl caut mereu…

Știți voi de unde vine?

E dorul acela Sfânt

de Bunul Dumnezeu !

(din volumul “Fărâme de dor”)