CÂND DAI MÂNA CU CERUL
Autor: Aurelia Oancă
Când dai mâna cu cerul și ai bujori pe stâncă,
Simți cum dezlegi misterul și-ți pui ozon ce încă
Mai trece peste culmea de piatră și de dor
Și care stă în lumea ce îi mai dă onor.
E zidul care ține hotarul neatins
Și care poartă-n vine un foc mai vechi, nestins.
Iar din puterea stâncii se-nalță flori în soare,
Care privesc ca pruncii la mama când îi doare
O lovitură dată de un dușman parșiv,
Și care trece-ndată cu un sărut naiv,
Ce-i pus pe rana sfântă așa precum bujorii,
Spre ceruri azi cuvântă prin frumusețea florii!
Revista TIPARITA nr3/2020 Poezii pentru sufletul meu
Cumpără numărul 3 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 25CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!
C$25,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 