Popas sa faci

POPAS SĂ FACI

Autor: Aurelia Oancă

În susurul de apă cristalină
Străbat cuvinte ce s-au spus cândva,
De cei ce-au fost și liniștea divină
Se mai ascunde-n valuri, undeva.

Din codrul verde ce îmbracă munții
Se-aude doina ce-a trăit în noi
Și care-a dus durerea-n pragul punții
De trecere spre bine, nu-n nevoi.

Orice cuvânt ce iese spre lumină
Se-ascunde-n flori și în corola lor,
Privirea obosită o alină
Și-nalță spre zenit imensul dor.

Popas să faci în raiul ce-l străbate
Izvorul viu cu apa-i cristalină,
Ce spală piatra care nu se-abate
Din drumul ei și focul și-l alină.

Imensitatea verde iar aduce
Culoarea ce-n speranțe s-a trezit
Și în azur tivit cu raze-și duce
Și cântul, și oftatul netrezit!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00