Plecăciune

Plecăciune

Pica Maria N.Boştină

În pădurea-ndepărtată
Mulți copaci, înalți frumoşi,
Diferiți sunt cam de vârstă,
Care de care făloşi!

Cei mai mari înalți şi mândri,
Trunchiuri groase, sănătoase,
Erau în centrul pădurii,
Cu coroana deasă, aleasă!

Toți ceilalți copaci în seară
Tineri, bătrâni şi trecuți,
Stând la sfat se adunară să-i propună
În prezidiu pe cei lați în frunți!

Drept îi, erau frumoşi tare,
Sănătoşi ši arătoşi,
Şi-au primit cu plecăciune
Ce-au propus şi cei de jos!

Pe la margini de pădure
Erau mulți copaci trecuți,
Unii gata ca să plece,
Alții sprijiniți şi rupți!

Cei de aproape auzeau
Tot şi se lua în seamă,
Cei din margini îşi doreau
Să audă, de bună seamă!

Vântul spicuia ceva,
Dar nu era cu-nțeles,
Cum departe ei erau
Ascultau, dar nimic nu au ales!

Toți ceilalți copaci aproape
Cu coroana-i mângâiau,
Vuet de frunze în dungă,
Slavă-n cântec le-ofereau!

Dar bătrâni copaci trecuți,
Ai marginii-ndepărtate
Neavând coroana-n frunze,
N-au dat vuiete aşteptate!

Şi ca drept răsplată luară
O decizie pentru ei,
Câte unul să-l doboare,
Că-s bătrâni, n-au nici idei!

Ramuri dac-ar fi avut
S-ajungă ai mângâia,
Frunza lor ar fi vuit
Şi slavă le dedica!