VIOLETA BOBOCEA-Omul modest al zilelor noastre

  Omul modest al zilelor noastre

 

Autor: VIOLETA BOBOCEA

 

 

Întotdeauna am apreciat modestia, omul frumos pe care nu-l întâlnești la fiecare pas.

     Se spune că modestia este cartea de vizită a omului inteligent. Este adevărat!

În viață am întâlnit de-a lungul timpului oameni minunați care te ajută necondiționat, oameni cu sufletul deschis și curat, oameni inteligenți, somități, dar extrem de modești, purtând în privire acea candoare pe care n-o poți uita, în ciuda trecerii timpului.

     Gândul mă poartă cu ani în urmă, la Universitatea din București, acolo unde am întâlnit oameni adevărați- profesori universitari, autori de manuale, oameni în adevăratul sens al cuvântului , care nu voiau să iasă în evidență, nu voiau să epateze sau să demonstreze că sunt deasupra tuturor.

     Astăzi mulți oameni s-au schimbat…pe unii i-a schimbat statutul, pe alții opulența sau funcția, dar în viață totul e trecător, chiar și funcția, precum cerul temporar noros, așa este și funcția pe care o deții; trebuie să rămâi Om, pentru că indiferent de statutul social al fiecăruia, toți suntem egali în fața morții:

     “Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții,

     Deopotrivă -i stăpânește raza ta și geniul morții”.

                         (Eminescu , Scrisoarea I)

      De aceea, nu trebuie să ne pierdem bunătatea nicio clipă, nici omenia , să nu ne uităm de sus la nicio persoană.

      Unii cred că au puteri nelimitate, dar se înșală amarnic, îi desconsideră pe ceilalți, se cred AXIS MUNDI, centrul lumii, al Universului, consideră că ating stelele sau Everestul, dar, cu cât ascensiunea este mai spectaculoasă, cu atât prăbușirea va fi mai vertiginoasă .

      Trebuie să avem mulțumirea sufletească, liniștea că în această existență am făcut bine atât cât am putut, ne-am ajutat semenii cât ne-a stat în putință.

      Important este să rămânem oameni buni, oameni frumoși sufletește.

      Din păcate, oamenii buni sunt pe cale de dispariție sau se întâlnesc tot mai rar și din cauza vremurilor pe care le trăim, din cauza nemulțumirilor sau circumstanțelor de tot felul .

      Am senzația uneori că omenirea se scufundă pe zi ce trece din cauza vremurilor incerte , tulburi pe care le trăim.

      Plutim adesea între certitudine și incertitudine, între a fi și a nu fi.

      Scriu cu recunoștință și respect pentru acei oameni care m-au ajutat, dar acum sunt ascunși în spațiile siderale și nu le mai pot mulțumi, așa cum mi-aș fi dorit.

      Scriu cu prețuire pentru acei oameni care continuă să creadă în frumusețea și noblețea acestei lumi.

      Scriu cu admirație pentru acei oameni minunați care îi ajută pe ceilalți, dar nu vor să-și spună numele.

      Așa cum spune Stephen Covey, viața este o spendidă torță în mâinile noastre:

       “Pentru mine viața nu e doar o lumânare; e un fel de splendidă torță care acum e în mâinile mele și pe care vreau să o fac să ardă cu cea mai mare strălucire posibilă , înainte de a o preda generațiilor viitoare”. (Stephen Covey)

      Viața rămâne pentru fiecare dintre noi un dar sublim, un dar divin pe care trebuie să-l prețuim, un dar unic în care să triumfe frumusețea și puritatea acestei lumi.

Îndemnul lui Pitagora dăinuie dincolo de timp, îndemnul de a rămâne modești, pentru că modestia are o culoare blândă și ne diferențiază de ceilalți:

“Fii modest: modestia e un veşmânt uşor, de culoare blândă, plăcută vederii şi uşor de purtat.”