Titina Nica Tene-Două zile cu Ștefănel…

Două zile cu Ștefănel…

Autor: Titina Nica Tene 

Ștefănel este un băiețel de 10 luni. A venit pe neașteptate ca o ploaie de vară. Surorile lui, Catinca și Anastasia crescuseră mari și părinții se mai linistiseră. Mergeau fără mari griji în concediu. La fel și noi bunicii, care mai aveam pe lângă Ștefănel încă 4 nepoti. Nora mea Dana avea 44 de ani și credea că a terminat cu născutul copiilor, deși în sufletul ei mereu  își dorise un băiețel, nu mai vorbesc de fiul meu , Ionuț, care era înebunit după Darius și Paul cei doi băieți ai fratelui lui mai mare, Florin .Într-o zi Dana s-a hotărât să mergă la un control la medicul ginecolog..

• Doamnă, zice doctorul, mai aveți copii?
• Da, am o fetiță de 14 ani și una de 7 ani…
• A, acum înțeleg. Dumneavoastră faceți copii din 7 în 7 ani…

Surprinsă Dana a rămas mută. Nu-i venea să creadă ce i se întâmplă. Era și bucuroasă și uimită. Ajungând acasă le-a spus fetițelor că vor avea o soră sau un frate. Acestea nu s-au mira,.ba mai mult, Anastasia, de bucurie,a început să sară într-un picior în holul apartamentului.

• Stiaam,zice Catinca, acompaniată de Anastasia, iar bucuria se răsfrângea în ochii lor.
• Cum!? De unde știați?
• In fiecare seară, înainte de culcare, noi spuneam rugăciunea și rugam pe Doamne, Doamne să ne mai trimită un bebe să avem și noi cu cine să ne jucăm…
• Și să știi că va fi băiețel, așa am cerut…

Ne-au dat și nouă vestea. La început nu am știut cum să reacționăm. Mi-a venit în față acea reclamă de la televizor când doi bunici la aflarea unei vești asemănătoare s-au repezit pe paharul cu suc, să mai câștige timp de gândire… Pe moment nu am zis nimic. Avem 73 de ani și respectiv 75 și ne gândeam că ne ajung 4 nepoți.

• Păi… ce sa zicem, să vină sănătos! Am zis noi, într-un glas.

Si… a venit. A venit ca  un înger cu ochii albaștri, părul cârlionțat.. Acum e mare are 10 luni. Noi, nu locuim cu părinții lui și ne ducem mai rar, pentru că Dana are doi ani concediu de maternitate.

• Vă rog, dacă puteți să veniți sâmbătă dimineața, o să vină și mama mea de la Bobota, să stați cu Stefănel, că plecăm la o nuntă în Oradea. Ce ziceți o să vă descurcați?
• Cred că… da! Am răspuns, puțin îndoită.
• Vă las eu scris programul lui, să știți ce să faceți.

Când m-am dus sâmbăta dimineața Ștefănel dormea. Părinții, au plecat destul de îngrijorați, împreună cu cele două fetițe.  Eu am zis că o să ne descurcăm și le-am urat distracție plăcută.  Nici nu am respirat de teamă să nu-l trezesc. Cuscra mea, Viorica de la Bobota, venea mai târziu… Am auzit un  gângurit și m-am uitat prin crăpătura ușii de la dormitor. Era urcat pe pătuț și bâtâia din piciorușe, parcă dansa. Fața era zâmbitoare, ochi albaștri, părul negru cârlionțat, îl asemuiam cu un înger. Era de o veselie nemaipomenită.

Am deschis ușor ușa. Când a dat cu ochii de mine parcă a văzut pe dracu. Fața s-a întristat, s-a aruncat în pătuț și a început să plângă cu foc. L-am luat în brațe așezându-l pe patul mare din dormitor. A fugit de-abușilea, ca o șopârlă,  repede, aproape să cadă în cap. Nu știa să se ferească. L-am ținut bine iar el a pornit, în mânuțe și picioare, plângând, în camera lui Catinca. Când a văzut că nu este, s-a dus în camera lui Anastasia, apoi în bucătărie. Eu după el abia mă țineam, când vede că nici în bucătărie nu e mama, se întoarce spre mine și începe să plângă mai tare. Il iau în brațe, avea vreo 12 kg. Eram, totuși,  obișnuită cu greutatea ghiozdanelor fetițelor, care au cam  10 kg. Nimeni nu face nimic în această privință. Am pus pe Ștefănel pe pervazul ferestrei să privescă afară.  Când vede  cum frunzele liliacului din grădină fâlfâie în bătaia vântului , cu lacrimi în ochi, începe să râdă. Se mai uită din când în când la mine, să vadă dacă tot eu sunt sau e mama. Se înveselește de-a binelea. Vine, însfârșit, și cuscra Viorica. Ii pregătim mâncarea și studiem programul scris de Dana. Ne jucăm împreună. Râde cu poftă. Ne distrăm mai ceva ca ei la nuntă. Il filmez.

Seara , după ce îl spălăm și îl  schimbăm, îl pune cuscra Viorica în patul de la dormitor la ora 21 cu sticla de lapte și adoarme tun. Eu mă duc în camera lui Catinca. Parcă tinerețea Catincăi plutea în cameră și simțeam o stare de bine și o plăcută oboseală. Am adormit repede, mai bine decât acasă. Cred că de frică, pentru că știam că o să se trezească Stefănel. La ora 4 și 20, așa scria în program, trebuia să stau eu cu el și Viorica să-i pregătească laptele. El nu a ținut cont de programul nostru și la ora 2 noaptea a început să plângă. Plângea cu foc. Aștept câteva minute și crăp ușa:

• Du-te, du-te că îl adorm eu, că daca îî sare somnul e dezastru…! Mă atenționează cuscra.

Viorica începe să-i cânte. Cântă așa de frumos că mă adormea pe mine, dar pe el nici vorbă. Se sucea, plângea și plângea… Am intrat în cameră cu timiditate. Eu nu suport copiii care plâng. Îmi este milă de ei și chiar încep  eu să plâng împreună cu ei. Am aprins lumina contrar celor scrise de Dana în program. Zicea ca nu cumva să aprindem lumina că îi sare somnul. L-am luat în brațe și l-am întrebat ce vrea? Ștefănel se uita la mine și gângurea.S-a bucurat și a început să se joace și să gângurească. Am simțit că seamănă cu mine. Nici eu nu pot să dorm mereu. Am găsit o păpușa pe balcon. Am zis să-i dau ceva deosebit, el avea numai jucării de băiat. Păpușa era mare si frumoasă, cu ochii albaștri. Îmi plăcea mai mult mie,  eu nu am avut niciodată o păpușă. Le făceam din coceni de porumb cu păr  din mătase de porumb și rochița din cârpe de la războiul de țesut al lui mama. Am șters păpușa cu un șervețel umed și i-am dat-o. S-a uitat mirat la ea. I-a băgat degetul în ochii care clipeau, apoi în gură, a întors-o pe toate părțile, curios. Dintr-odată, nu știu ce a atins, că ne pomenim cu păpușa:

• Bună, hai să ne jucăm!
• Hăăăă…
• Dacă apeși pe mânuța mea stângă te învăț să numeri..
• -Haaaa…
• Dacă apeși pe mânuța mea dreaptă mergem să ne plimbăm…
• Îîîîîî…

Așa vorbea Ștefănel cu păpușa.

Auzind păpușa vorbind m-am speriat. Păpușile mele din porumb nu vorbeau. El a privit-o curios, a întors-o pe toate părțile cu o curiozitate naivă. Și așa ne-am jucat pâna la ora 3. La ora 3 a început să se frece la ochi, semn că ii era somn. Viorica i-a pregătit laptele, chiar dacă nu  era ora din  program 4,20 .  După ce a băut sticluța cu lapte a adormit tun. Și noi lângă el, până la ora șapte….

Dimineața am început iar joaca cu el. Distracție la maxim. Uitasem  ce vârstă am. Mă simțeam, din nou, fetița desculță din satul meu…