Puterea iubirii -cronica de Mircea Dorin Istrate

Se spune că iubirea este un sentiment complex, intens, profund, de mare afecțiune față de o persoană, familie, țară, o anume cauză, etc, ea fiind similară cu dragostea, dar mult mai puternică decât aceasta. Ea implică grijă, respect, sacrificiu uneori, dar dă forță, putere, încredere, speranță, pentru a depăși orice obstacol. În numele ei s-au săvârșit de-a lungul istorie noastre, ca și în viața de zi cu zi fapte și întâmplări memorabile ce au rămas repere, modele, ale modului în care iubirea înfăptuiește și învinge chiar și imposibilul uneori.

Mihaela CD și soțul Domniei Sale, domnul Johnny Ciatloș- Deak, sunt pentru noi toți cuplul ideal care își trăiește trecătoarea clipită a vieții în deplină armonie, având scrisul ca pasiune comună, pe care și-l onorează cu respect departe de casă, conștienți fiind că au de îndeplinit o misiune nobilă, măreață, de mare răspundere pe acolo unde soarta i-a statornicit acum și anume  aceea de a reprezenta și susține spiritul literaturii române în toată deplinătatea sa.

Noua carte a poetei Mihaela CD cu un conținut  foarte bine sintetizat în titlul PUTEREA IUBIRII, era de mult timp așteptată de cei care urmăresc evoluția literară a autoarei, tocmai pentru a o simți în modul în care își exprimă, prin intermediul poeziei, unul din cele mai intime sentimente ale omului și implicit a Domniei Sale, iubirea și puterea acesteia care ține strâns legat un cuplu pe viață.

Cunoscând-o pe autoarea Mihaela CD  din atâtea alte volume de proză, poezie, critică, eseuri, etc, m-am bucurat să citesc fiecare filă din acest recent volum de poezie PUTEREA IUBIRII, un volum de iubire pură prezentată sub diferite aspecte ale vieții sale.

Deși autoarea se află de-acum dincolo de prima tinerețe, perioadă când iubirea a fost cea mai pură și mai adevărată, când era trăită  mai mult sub imperiul  impulsului și al dorințelor imediate ce scapă înfrânărilor noastre, aceste poezii de-acum sunt parcă niște copii fidele ale unor poeme ale sufletului ce ar fi putut fi scrise atunci și mai apoi ținute până acum în tainița unui gând curat, nepervertite, neîntinate în nici un fel, așteptând parcă momentul prielnic în care să fie făcute publice întregii lumi. Așa că acum, la vârsta maturității sale depline, autoarea a scos din fântâna sufletului său aceste adevărate  nestemate de gânduri și  trăiri pentru a ni le pune în palma și în inima noastră spre a le putea gândi și simți la fel ca atunci.

          Toți gândim și trăim din când în când, de la o anumită vârstă,  momente de aducere aminte din vremea tinereții noastre și mai adesea  divinele clipe ale întâielor iubiri și atunci, în boaba unei tainice lacrimi ce ne umezește pentru o clipă tremurata noastră geană,  visăm acea clipită, o mângâiem și o sărutăm cu fereală, știind că ea nu va mai reveni niciodată înapoi. Așa face și autoarea noastră, numai că ea are curajul, bucuria și decența de a face publică acea nemaipomenită clipă pe care noi, aproape mai  toți din această lume,  nu avem curajul să o mărturisim și s-o pecetluim pe vecie, într-un vers de poezie. Ea o face fără nici o prejudecată, sincer, direct, așa cum a trăit-o și cum o mai trăiește și acum, în văzul lumii, tocmai pentru că iubirea este un sentiment unic, primordial, fără de care viața nu s-ar putea renaște mereu și mereu din ea însăși.

Toate poeziile din acest volum sunt întruchiparea iubirii, ea aflându-se în zeci, sute, mii de ipostaze, de la clipe de visare la clipe de deznădejde, de la împlinire la jertfă, de la sublim la nimicnicie, de la întinarea în păcate la puritatea absolută, de la fericire absolută la neputință, de la rai la infern, pentru că pe toate trebuie să le cunoaștem și prin toate trebuie să trecem pentru a le gusta și a le simți dulceața și amăreala lor.

Dintre ele mi-au plăcut foarte mult poeziile ,, Înmiresmări poetice,, ,,Cireșele iubirii,, ,,Iubito, este noaptea noastră,, ,,Hotel pe insula iubirii,, ,,Nuntă între stele,, ,,Regina viselor,, ,,Beția iubirii,, ,,Romanța noastră,, și atâtea multe, multe altele din acest volum, unele fiind de fapt mărturisiri și trăiri pure, autentice  altele rod al imaginației, inspirației și  talentului său creator.

Mi-a mai plăcut apoi modul în care autoarea (femininul) leagă întotdeauna PUTEREA IUBIRII sale de iubitul, partenerul ei de viață (masculinul), fără de care nici o iubire nu își găsește sensul, împlinitul său în această viată, ca și faptul că înevoirile, neîmplinirile, greutățile, piedicile puse în calea iubirii (la fel ca în credință)  mobilizează, îndârjesc, dau putere și jertfelnicie pentru a putea fi cât mai ușor trecute.                                                           

Citind poeziile doamnei Mihaela CD publicate în această minunată carte ai impresia că fiecare cuvânt impregnat în tușul negru și rece al literei de tipar, este o caldă mângâiere ce vine din adâncul unui suflet atins de aripa  îngerului ei veghetor, înger ce i-a pus în gând și în rostire har și dar dumnezeiesc.  Tăinuite ca o comoară de mare preț sălășluiesc acolo în cuibarul inimii sale dimpreună cu toată durerea, bucuria și fericirea vieții ei dintru începuturi. Citite și recitite mereu, șlefuite ca diamantele cele neprețuite care farmecă privirea, inima și mintea, ele au fost scoase la iveală acum și dăruite cu toată dragostea altora pentru a bucura și înfiora și alte suflete la fel de simțitoare. 

Ca simplu devorator de poezie și  poet, remarc cu plăcere că poezia Mihaelei CD este una elegantă, de înaltă vibrație, care dezvoltă în ritm și rimă filozofia unei idei sclipitoare unice pentru fiecare poezie în parte, ea făcând legătura directă cu viața și cu toate zbaterile sale, cu trăirile pe care această viață i le-a dat și i le cere mereu și tocmai de aceea ele pot fi simțite, înțelese și trăite la aceeași intensitate de fiecare cititor al cărților sale.

De fapt, eu cred că acesta este și rostul poeziei, anume acela să unească prin intermediul ei suflete, ființe, care deși nu se cunosc interferează sentimental, se caută și se găsesc fie și numai iluzoriu. Este tocmai ce ne lipsește în această mincinoasă, rece și urâtă lume în care trăim acum. Este balsamul, leacul vindecător al tuturor sufletelor care sunt înnegurate zilnic de toate mizeriile acestei trecătoare vieți. Este cea care trezește sentimentele bune și frumoase, cea care înalță și înnobilează, care transformă urâtul, ura, răutatea noastră în iubire și-n iertare, cea care ne descătușează și ne eliberează din cleioasa tină adunată-n vreme în chinuitul, jertfitorul și uneori hidosul nostru suflet.

Și câtă nevoie avem acum de puțină liniște sufletească, de puțin frumos, de puțin curat, de puțină înălțare, căci dacă nu avem așa ceva sporim cu răutatea noastră răul cel mare, care ne va cufunda în genunea plină cu toate răutățile acestei lumii.

Mihaela CD are meritul de a trezi, prin versurile sale, poetul din noi, stârnindu-ne dorința de a citi cartea până la finalul său. Ajunși acolo ne vom opri o clipă, vom închide ochii și vom sta așa o bucată de timp, lăsând să se sedimenteze în suflet, picurul de bunătate și frumos cu care ochii noștri s-au desfătat deja.

Citiți cartea și îmi veți da dreptate! Păstrați-o aproape de suflet pentru că e parte a sufletului ei cel bun, curat și iubitor de tot ceea ce e nobil și frumos în scurtimea vieții noastre. Cu respect și adâncă plecăciune mă închin în fața fiecărui talent ce ne dă cu generozitate frumosul din el, pentru a ne înfrumuseța și noi, fie și măcar pentru o clipă de visare.

Tocmai de aceea și cu atât mai mult vă recomand acest volum de versuri, în care autoarea și-a adunat trăirea și simțirea ei întru PUTEREA IUBIRII, pentru  a vi le dărui Domniilor Voastre, confesorii noștri, fără de care noi, truditorii în ale cuvântului frumos nu am exista.

Eu, simțitorul muritor, măruntul acestei lumi, trăitor vremelnic al unei scurte clipe din veșnicie, în lăcrimarea unei tremurate pleoape și-n taina unui sincer gând, mă rog smerit la Măritul să o țină încă mult timp în cuibarul poeziei, pe colega noastră, simțitoarea poetă Mihaela CD, pentru ca ea să ne mai poată dărui din bunătatea sufletului său mierea de cuvinte care să oblojească  sufletele noastre cele păcătoase și atât de îndurătoare încă.

Prof. MIRCEA DORIN ISTRATE

Membru în Consiliul Director al L.S.R.

Președinte de Onoare al filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din Romania

Alte pagini:  

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Mihaela CD-eseu-Întoarcerea la frumos și bun-simț