Credință, patriotism și mărturisire

„Națiunile trăiesc prin sufletul lor.” – Nicolae Iorga

Pornind de la citatul lui Nicolae Iorga, națiunea română trăiește prin sufletul său, respiră prin cultură, spiritualitate și iubire de țară. Se știe din istorie că românul a fost întotdeauna smerit, educat cu frica lui Dumnezeu, fiind un bun creștin, având un suflet bun, foarte primitor și mai ales patriot.

Dar cât de multă iubire de țară și de Dumnezeu îți trebuie ca să scrii o carte atât de intensă și profundă  precum Pelerini în Grădina Maicii Domnului?!

Cartea Pelerini în Grădina Maicii Domnului a îndrăgitei autoare Aurelia Rînjea este o nestemată rară, un cântec de harpă celestă, un emoționant jurnal de suflet, spiritual și identitar, o mărturisire de credință în vers de poem, un jurământ pentru neam, țară și nu în ultimul rând o iubire profundă pentru Dumnezeu.

Bine-cunoscuta scriitoare Aurelia Rînjea confirmă încă o dată, prin această carte, că este un suflet ales, domnia sa nu urmărește doar un simplu demers poetic, prin această carte, ci construiește o viziune nobilă, mistic-teologică și identitară asupra României, văzută ca spațiu sacru: „Grădina Maicii Domnului”.

La începutul acestei superbe cărți vom găsi un eseu introductiv amplu confesiv și ideologic în care poeta ne spune: „Măreț Planul lui Dumnezeu, când a așezat România în centrul energetic al planetei! Și poate nu întâmplător se spune că nouă românilor ne-a dăruit acest pământ, pe care îl păstra pentru El. O Țară frumoasă, cu munți și câmpii, cu ape și cer senin, o Țară Grădină din Rai, unde Maica Domnului locuiește, ne locuiește și ne are în grijă. Cu iubire ne-a creat Dumnezeu pe noi și nu e de mirare că românii îl poartă în sufletele lor. Când a împărțit Logosul primar, acestui neam, I-a dăruit o limbă mai frumoasă și mai generoasă decât altor neamuri, din punct de vedere semantic, care rezonează tainic cu sufletul românului. Limba acestui neam este loc de adăpost a ființei sale, este parte din Lumina Divină. Credința în Dumnezeu și Limba noastră au ținut acest popor unit în trăiri și speranță, iar valorile lui sunt cuprinse în proverbe, în datini și în filozofia de viață a acestuia, în rugăciune. Aici, fiecare casă e o mică biserică, unde românii își cresc copiii în credința Lui Dumnezeu.” (Țara lui Dumnezeu, Grădina Maicii Domnului).

Ce mai poate fi adăugat la această introducere atât de profundă și intensă, o indubitabilă declarație de dragoste de țară, de Dumnezeu, de popor și limbă?! Poeta Aurelia Rînjea înțelege că rolul scriitorului este și acela de a educa, de a trezi conștiințe drept pentru care, se întrece pe sine prin această carte, considerând necesar să contribuie la trezirea neamului românesc, care se află la ceas de grea încercare, într-un context internațional tulbure. Și tot poeta  Aurelia Rînjea ne oferă și o viziune a destinului: „Devenirea noastră universală e cioplită în coloane, pe prispa casei, în stâlpi de lemn cosmici, într-un axis mundi care unește începutul cu sfârșitul, sfârșitul cu începutul, într-o perpetuă devenire. Am fost creați de Dumnezeu ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire unică, aici, pe aceste meleaguri. Lumi întrepătrunse în care trecutul devine viitor, într-o curgere spre nemurire. Aici strigătul pământului a cumințit piatra, aceasta lăsându-se modelată până i-au tăcut lacrimile. Românul știe să facă din piatră și din lemn o ființă vie’’.

Încrederea în destinul fericit al neamului românesc și al țării, are ca substrat un fundament puternic, compus din iubirea și credința în Dumnezeu, iar prin poezie, poeta accesează alte lumi create sau descoperite, găsind un loc de refugiu și de apărare, un loc unde rugăciunea se înalță în cele mai puternice vibrații către cer. „Trăim într-o țară primitoare, care te așează la masă de oriunde ai veni. Să ne păstrăm rădăcinile puternice și sănătoase, iar memoria să ne fie mereu trează. Aici se află un filon de aur din Cuvântul Începutului. Istoria și credința au dăinuit și vor dăinui și în timpurile ce vor veni. La porțile dimineții, în Raiul de acasă, cu fiecare răsărit, românul așteaptă un suflu nou și găsește potențe nebănuite pentru a se revigora lăuntric, pentru a fi apt de a dialoga cu Divinitatea. Românul e fericit când Dumnezeu face parte din inima sa. În limba noastră frumoasă se simte graiul iubirii de Dumnezeu. Poezia la români este o Gură de Rai, prin care accezi spre alte lumi, pe care le creezi sau pe care le descoperi, o cetate de refugiu, un turn al lui David, un loc unde te simţi apărat, un adăpost pentru rugă, o religie în care Cuvântul năzuiește să redevină Verbul lui Dumnezeu, din ziua Creației.”

Volumul Pelerini în Grădina Maicii Domnului se înscrie în zona literaturii spiritual-religioase contemporane, cu o puternică dimensiune creștin-națională. Cartea este structurată în două mari componente. Prima parte „Poezii” conținând  o frumoasă colecție de poezii religioase și meditativ-filozofice și a doua parte  denumită „Oameni frumoși ai României”, conținând proză (scrisori și cronici), versuri și fotografii. Această dublă structură indică intenția autoarei de a crea nu doar literatură, ci un adevărat discurs de trezire și edificare spirituală, arătând că toți suntem fiii lui Dumnezeu și că sămânța divină este în fiecare dintre noi „Dumnezeu este mai aproape de noi decât suntem noi înșine” (Sfântul Augustin).

Ideea centrală a acestei cărți este că România ocupă un loc privilegiat în planul divin fiind: „Grădina Maicii Domnului”, care se află în „centrul energetic al planetei”.  „Aici în Grădina Maicii Sfinte / Sub Acoperământul Ei / Unde cu hotărâre și vrednicie / Acced spre Muntele legat de Cer / Care îi cheamă / Entități înalte le ridică / Scară la Dumnezeu / Spre a fi mai aproape de El”  (Șase brazi din Carpați).

Poeziile și textele din această carte sunt profund ancorate în simbolistica ortodoxă,  având ca  personaj central pe Maica Domnului, rugăciunea și experiența personală a credinței „Prea Sfântă Fecioară / Te-am pictat cu sufletul meu” (Icoana din casă). Athosul este în viziunea poetei un axis mundi spiritual, iar pelerinajul un act inițiatic. „Martori ai Rugăciunii curate / Pădurile adânci ale Athosului / Le șoptesc lăuntric / Că „lumea se ține doar prin sfințenie” (Șase brazi din Carpați).

Iubirea divină o regăsim ocrotitoare și majestuoasă ca tematică dominantă în poeziile Aureliei Rînjea, fiind energie fundamentală, scop primordial al existenței și totodată cale de mântuire. „Sfântă Treime / Și Măicuța Domnului  / Fiți Oaspeți / La masa Românului / Iar noi să gustăm / Cuvântul lui Dumnezeu / În Iubire Divină / Să ne păstrăm credința / Să fim milostivi / Să iubim pe aproapele / Ca pe noi înșine  / Cu semnul Crucii / Ne ocrotiți / Și prin Iubire deplină / Ne mântuim” (Oaspeți).

O poezie inedită și surprinzătoare, care mi-a atras atenția în mod deosebit, este poezia CONJUGARE – A IUBI, în care poeta invită la bunătate, la iubire și comuniune, creând o formulă unicat pentru a demonstra că verbul A IUBI se conjugă și se aplică la toate persoanele: „Eu iubesc – pentru că sunt Iubire / Tu iubești – pentru că și tu ai sădită / În tine iubirea”.

Și tot din iubire, iată cât de frumos o îmbracă autoarea pe Maica Domnului în haina versurilor sale: „Izvor de apă vie / Spic de hrană veșnică / Blândă Lumină / Ploaie divină / Binecuvântare  / Pom roditor  / Și cântec tainic de iubire / Clopot de chemare / Liman de pace și bucurie” (Brațele tale).

Poemele Aureliei Rînjea sunt scrise cu pana sufletului său, în vers liber, într-un limbaj simplu, accesibil tuturor, folosind un vocabular religios, într-o tonalitate liturgică. Ca figură de stil, poeta utilizează metafora și repetiția cu efect de incantație, într-un mod apropiat de rugăciune.

Spiritul profund patriotic al Aureliei Rînjea, susținut de credința puternică în Dumnezeu, Maica Domnului și Iisus Hristos, se oglindesc vădit în versuri cutremurătoare, de mare intensitate vibrațională. Poeta evocă istoria, curajul, jertfa și sfințenia înaintașilor pentru salvarea țării și invită la demnitate și credință: „Nu vă atingeți de Români / Vine strigăt din Cer / Și dinspre istoria Neamului / Rescrieți corect istoria Lumii / Suntem România Sfântă / România lui Dumnezeu / Și a Maicii Sfinte / Dinspre istorie vin / Curajul lui Ștefan / Jertfa lui Brâncoveanu / Sfinții Voievozi / Se unesc în ceruri / Sfântul Arsenie Boca / Flutură drapelul României /  Pentru salvarea / României Sfinte / Toate vin – toate ni se petrec / Și toate trec / Domnul Hristos ne ocrotește / Să fim demni și tari în credință” (Nu vă atingeți).

Imaginarul acestei magnifice cărți este dominat de lumină, rugăciune, de natură, cu munți, păsări și cer senin, dar și cu elemente cosmice. Acest imaginar creează o atmosferă contemplativă și liniștitoare, o oază de pace sufletească pentru a aduce slavă, mulțumire și laudă lui Dumnezeu. „Măicuță Sfântă / Prin Tine ajungem la Fiul / Cale către har și mântuire / Cale către Divinitatea / Lui Hristos / Ție îți înălțăm imn / De laudă și de Rugăciune” (Îți aducem laudă).

Dimensiunea eseistică a acestei cărți este demonstrată printr-o densitate de elemente teologice, istorice, ideologice, simbolistice, geografice și populare cum ar fi: biserica, rugăciunea, crucea, învățătura, preoții, tradițiile, muntele Athos, mănăstirile, personajele istorice, etc. Experiența personală a autoarei joacă un rol important și definitoriu pentru că face din textele Aureliei Rînjea un manual de învățături și un fenomen cultural.

Prin cartea sa Pelerini în Grădina Maicii Domnului poeta Aurelia Rînjea dă dovadă de originalitate, autenticitate emoțională, coerență spirituală și accesibilitate la publicul larg de toate vârstele. Cartea sa este unică, inedită, sinceră și plină de dragoste de neam și iubire creștină. Ea trebuie înțeleasă în contextul românesc al literaturii spirituale contemporane, având o valoroasă componentă de spiritualitate ortodoxă, fiind o mărturisire lirică de conștiință, trăire religioasă și patriotism.

În încheiere aș dori să subliniez faptul că nu întâmplător cartea se încheie cu o extraordinară pictură în ulei înfățișând pe Maica Domnului cu pruncul Isus, realizată în  anul 2010 de însăși autoarea acestei cărții, care pe lângă harul scriiturii a primit și harul picturii. Numai un suflet ales putea să primească atâta har creator de la Dumnezeu!

Deși scriitoarea Aurelia Rînjea a atins deja apogeul altarului creativității sale prin vasta-i operă literară ce depășește 60 de cărți personale și nenumărate antologii, totuși ne surprinde cu fiecare nouă apariție literară, prin intensitatea emoțională a scrierilor sale. Felicitări din suflet!

Mihaela CD

LSR, TWUC, WPAC

Alte pagini:  

Mai citește: 

Cum pot să mă înscriu în clubul GOLD al revistei tipărite PPSM?

Mihaela CD-eseu-Întoarcerea la frumos și bun-simț