Sublima toamna

Ascultă cum ea vine și e deja aici, sublima Toamnă

Mă îmbăt cu aburi de melancolie, iubita mea, eternă Doamnă

Și te zidesc de trupul meu spre-a vieții nemurire

Tu sufletului meu eternă sfântă prețuire

Mai mult nu vreau, nu sper, decât o undă de privire

Un zâmbet delicat pe chipul tău la răsărit de o trezire

A zilei noi ce niciodată nu a mai fost

Credinței mele pentru tine statornic rost

Ascultă! Vine, este Toamna sărutului ce-am dăruit demult

În dimineața timpului când fragede tulpine au împletit

Din muguri delicate coronițe de iubire

Spre a uni bărbat și o femeie în nemurire

Mai lasă-mă să te privesc și… Ascultă! Vine toamna!

Grămezi de frunze spre ochii mei atâtea vise le răstoarnă

Și stau in prag de anotimpuri soarelui să mă dezmierd

Iubito ,vino și dă-mi curajul să cred că nu o să te pierd

Ascultă! Vine toamna! Lumina zilei văratecul fuior împrăștie

Iar nopțile sânt tot mai lungi și nimeni nu mai știe

Dar pentru noi, noi amândoi privirile ne mai mângâie și ne înseninează

Până atunci când peste ale noastre tâmple, albul va sta de pază