
Autor : Aurelia Oancă
Din adieri de vânt culeg cuvinte
Ce știu că tu mi le-ai trimis în dar,
Ascult cum cânt-un greiere cuminte,
Ascult și florile ce dau dulce nectar.
În zumzet de albină mi se pare
Că te aud vibrând de dorul meu,
Chiar dacă totul este-n depărtare
Îți simt suflarea ca de tainic Zeu,
Ce-a coborât din stele rotunjite
Și preschimbate în simțiri de vis,
Aduse de pe căi reci, pribegite
Și parcă mângâiate-n paradis.
Dar eu am vrut să te culeg din floarea
De trandafir cu roșul în petale,
Ce tremură ușor când simte boarea,
Depuse-n catifea-s buzele tale.
Un dor să-l stingi și-o inimă te-așteaptă,
Alături să-i așezi inima ta,
Îmbujorată ca cireașa coaptă,
Voi fi și eu și te voi aștepta !
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
