Autor : Alex Andru 

 

 Balada  șoriciului  

 Fost-a doamne, ori n-a fost

 Dar la cea împărăție

 Porcul Porc domnea se știe

 Și temut de orice prost

 

 Pe coroana lui scria :

’’Sus scrofa domesticus’’

 Și toți îi strigau’’- Servus!’’

 Numai omul nu vroia

 

 Pe gâlceavă și pe sfadă

 Carnea lui s-o puie-n băț

 La regat să-i pună hăț

 Aurul să-i bage-n  ladă

 

Și să-l miruiasc-o dată

De să nu-i mai trebuiască

Nici coroana lui regească

Nici prin gând o altă plată

 

Și așa legenda spune

Că ajunși și la o zi

Om cu Porc s-au tras de cozi

Care, cum să se răpune

 

Se luptară, se luptară

Și nimeni nu birua

Valea largă tot vuia

Dimineață  până-n seară

 

În răgaz de osteneală

Omul a chemat ortaci

Și pe porc l-au prins de craci

Să vezi lume ce trânteală

 

Ce mai chiote au tras

-Dați-ne câte-un șorici

-Că noi nu plecăm d-aici

 Iar pe porc cu toți l-au ras

 

S-a dus toată-mpărăția

’’Sus scrofa domesticus’’

N-a rămas decât minus

Da să vezi minunăția

 

Porcul mort, dar pielea vie

Și mănânci șorici de crapi

De blestem de porc să scapi

Asta e, de când se știe