Vis de stea , Eminescu

VIS DE STEA, EMINESCU.

Autor: Aurelia Oancă

O stea din cer a coborât,
Popas să facă pe pământ,
Un zid de neguri mohorât
L-a dărâmat cu-al său cuvânt.

Strălucirea stelei a născut
Un mare nume care azi străbate,
Din Căi Lactee parcă apărut
Ca-n viața noastră să se-adape.

Lumină de luceafăr viu
În suflet coborând pe-o rază
Și alungând un greu pustiu
Din ochi, lumina ca s-o vază.

Cu legănat de codru verde
Și străluciri de lac aduce, 
În seri pe deal cântarea-și pierde
Și mândra lună ce străluce.

Scrisori el scris-a-n al său dor
De adevăr și de durere, 
Pentru-a sa țară și popor
Și pentru tainica lui vrere.

Trecând pe lângă plopi înalți
De dor poveste s-a născut
Și vise de frumoși amanți
Și-al gurii dulci, iubit sărut.

Un dor târziu el a avut
În lina liniște a serii,
În viață tot ce l-a durut
Să piar-adânc în largul mării.

Dar steaua s-a întors ușor
Pe cerul depărtat de noapte
Cu raza ei trecând prin nor
Spre noi venind, lumini și șoapte !