Calatori prin timp

CĂLĂTOR PRIN TIMP

Autor: Gabriel Ionescu 

Suntem doar simpli călători prin timp
Și nu știm nici măcar cât va dura Călătoria.
Ne-am pierdut locul ce-l aveam nativ, chiar în Olimp
Și căutăm mereu, fără să știm câte-un Mesia.

Timpul este tovarășul ce merge în călătorie lângă noi
Și mergem din instinct, căci n-avem nici o hartă,
Ce bine-ar fi să nu lăsăm în urmă vre-un gunoi,
Căci doar gunoaiele pot să influențeze-o soartă.

Un drum de mii și mii de km începe cu un pas
Călătoria vieții însă, nu e măsurată-n Kilometri.
Ci în Prietenii care ți-au mai rămas,
Când ai ajuns la destinație, cu ei ca ingeri topometri.

Eu, în călătoria mea, cred c-am văzut,
Cu mult mai mult, decât îmi amintesc,
Dar e ciudat, când e s-o iau de-la-nceput,
Îmi amintesc mai mult chiar decât am văzut. E nefiresc.

Lumea-i o carte. Cartea e făcută s-o citești.
Când stai pe loc, citești doar prima foaie,
Deci Viata-ți este dată ca s-o călătorești,
Citește deci frumos, căci cartea se respectă , nu se-ndoaie.

Viața e o Călătorie. Du-o până la sfârșit,
Iar dacă vrei s-o faci în siguranță,
Alegeți bine un tovarăș, ce la asfințit,
Sa te ajute să fii Om, să nu fii zdreanța.

Oricât de rele-ar fi în timp și drumul și cazarea,
Călătoria vieții trebuie clar, făcută.
Fără s-ajungi, poți să visezi și Muntele și Marea,
De-nveți s-alegi in drumul tău, Nectarul de Cucută.

Poți să visezi la Machu Picchu, la Templul din Angkor,
La înălțimea Himalaiei, la Gange, la Abu Simbel,
Căci cel ce a pășit în viață, e destinat să fie Călător
Iar drumu-ți este Viața ta și faci parte din el.

Suntem doar simpli Călători prin Timp.
Nu știm de la-nceput cât va dura Călătoria.
Visăm cu toți la locul ce pierdut-am, din Olimp
Și toți visăm, să re-întâlnim Mesia.