Autor: Elena Tudosa
Ioane, afara spunta iar zori,
Se-ascunde-n bolta-nalta luna,
Au înghețat ferestrele ,au flori,
Eu te aștept ca-ntotdeauna.
Răsare soarele și scurma,
Zăpada o topește cu razele sale,
Nu dau Ioane deloc de-a ta urma,
Și sufletul cumplit ma doare.
Sa -mi vii Ioane eu te-aștept,
De dor mi-e plină inima mea,
Bate,sta sa-mi sara din piept,
Numai gindind la sarutarea ta.
Ioane,mințile tu mi-ai furat,
Căci gindul mi-e mereu la tine dus,
Te-aștept Ioane-ntr-un oftat,
Care ma chinuie nespus.
In sat la noi Ioane știe lumea,
Ca doar pe tine eu te vreau,
Tu intirzii,eu nu-ți văd urma,
Și suparata-n casa stau.
Astăzi tu stii ca-i ziua ta
Ioane vreau sa vii indata,
Nu-mi frige in jar inima,
Vino ca lumea iar o sa te vadă,
Nu vezi Ioane ca zorii se risipesc,
Și tu stii cit este lumea de rea,
Nu cumva Ioane eu ma amăgesc,
Și tu stai in brațe L-altcineva?
Azi de nu vii o alta cale voi alege,
Chiar dacă o sa -mi fie oleaca greu,
Îmi voi da seama și voi înțelege,
Ca nu ai fost sa fii al meu,
Și-am sa te las Ioane draga,aleg pe altu-n locul tău.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 