Autor: Sandu Chiva
Stau vorbind la gura sobei
Depănând iar amintiri,
Amintiri din ani în care
Mai veneau şi musafiri!
Privesc lung, la acel ceainic
Care fluieră-n surdină,
Afară,vântul şuieră jalnic
Prin curte şi prin grădină!
Moşul, se uită şăgalnic
La tovarășa de viață.
Oftează apoi amarnic .
În ochi are o speranță….
Amintiri îi vin în trombe .
Şi vin una după una,
Lovindu-l ca niște bombe..
În sfârșit deschide gura:
–Mai ştii dragă soțioară
Când noi dragoste făceam ?
O idee în astă seară
Încolți când te priveam!
–Moșule, ești nebunatic
Tu trăiești din amintiri
. Şi nu mai privi sălbatic
Mă-nfiorezi din priviri!
Haide , minte-mă şi spune
Nu mă privi ca un prost!
–Fără tine viață nu e
Nimic nu mai are rost!
Şi dacă mă gândesc bine
Nu ştiu dacă aş putea,
Să-ți arăt cât țin la tine !
Însă asta-i altceva…
Ah,de-aş mai trăi o viață
Nici o clipă n-aş rata ,
Fiecare dimineață
Aş fi fericirea ta!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 