Autor: Teodora Dumitru
Pe câmpia însorită și întinsă a vieții mele,
Am sădit flori minunate , să culeg în clipe grele .
Când deasupra mea s-au strâns ,nori întunecați și grei ,
Am cules ,,floarea Speranței”, să pot trece peste ei .
Pe un rând am semănat ,,floarea Fericirii” , rară,
Însă rod nu prea a dat,mai ,mai , rodul să dispară,
Doar,ici ,colo, câte-o floare am găsit pe rândul meu ,
Pentru câte au mai rămas, mulțumind lui Dumnezeu,
În momentele mai grele am cules câte o floare ,
Să pot merge mai departe …și-au venit zile cu soare !
Rară-i floarea fericirii dar atunci când o găsești ,
Uiți de tot necazul lumii , dintr-odată înflorești !
Pe câmpia vieții mele , am tot semănat mereu,
Tot felul de flori alese ,ce m-au ajutat la greu,
Am sădit ,,floarea Credinței „, albă floare de lumină ,
Ce ,din greu m-a ridicat ,cu puterea ei divină !
Printre alte flori alese ,am sădit din loc in loc,
Floarea vieții,căutată,care se cheamă ,,Noroc” ,
Și când drumurile vieții,printre spini s-au încurcat,
Am cules-o pentru mine , de pe unde am semănat .
Cu Speranță ,Fericire,cu Credință și Noroc,
Am trecut prin anii vieții , fără să mă plâng deloc,
Și-am trăit în armonie , pe a dragostei aripă,
Bucurându-mă din suflet ,pentru fiecare clipă !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 