Autor: Mugurel Puscas
În zori… E timpul să-mi revăd iubita,
E vremea să mă-ntorc din nou în munţi,
Să bat cu pasul drumuri neumblate,
Să redeschid ale vieţii punţi.
M-aşteaptă munţii codrilor sihaştri,
M-aşteaptă puşca atârnată-n cui,
Cabana neştiută a iuibirii,
În prag? Iubita mea şi-a nimănui…
Vechi călător să calc vremelnicia,
Să redevin din nou învingător,
Să-mi curgă peste plete reci cascade,
Lud, iarba să-mi tresară sub picior.
M-aşteaptă fiarele fără odihnă,
Să repetăm scenariul ancestral…
Să-mi pun pe umeri blana aburindă,
Fad, mirosind a sânge animal.
Cu carnea-n tolbă împrăştiind căldură,
Să plec înspre cabana mea de foc,
Iubita mea aşteaptă-nfometată,
Vom repeta al cărnii dulce joc.
Ca fiarele, avizi, fără odihnă,
Ne vom iubi frumos şi clandestin,
Vom transpira sub pături de zăpadă,
Vom degusta al trupurilor vin.
Dual, placizi, îmbrăţişaţi în noapte,
Vom face loc tristeţii între noi…
Eu? Voi pleca din munţi spre mai departe,
Mereu pribeag… Drumeţ, spre alte zori.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 