Autor: Gabriel Ionescu
Iubitule, ești ceapa vieții mele,
De când te știu, mă faci să plâng mereu
Și nu te toc, nu-ți zic de toate cele
Și totuși plâng. De ce Iubitul meu ?
Așa cum plâng, când Mama toacă ceapa,
Prezența ta, mă face doar să plâng.
Deși te-aș bea, cum bea-nsetatul apa
Și tare-aș vrea, în brațe să te strâng.
Dar pentru tine, sunt doar o copilă.
Ai ochi doar pentru fetele mai mari.
Habar nu ai. Am devenit nubilă
Și părți din corp, mi se măresc și-s tari.
Tresare inima în mine când te vad,
Și zeci de fluturi, zboară prin stomac
Nu vezi că am crescut și că-i prăpăd,
Căci pentru mine ești afrodiziac.
Plâng când te vad, plâng dacă nu mai vii,
Iar tu, mă-ntrebi de ce am ochi umflați.
Fetele cresc și nu mai sunt copii
Și-și pot deosebi Iubitul, de bărbați.
Iubitule, ești ceapa vieții mele.
De când sunt mare, când te văd, eu plâng.
Tu nu mă vezi femeie, mi-aduci doar acadele,
Iar eu visez Iubire și-n brațe să te strâng.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 