Seara de catifea

Autor: Violeta Butnariu

Seara de catifea ,
Pluteste langa fereastra mea!
A inbracat o mantie de nori pufosi
Si i-a lasat sa fie josi,
A plecat grabita pe carare …
Voia sa ajunga la mare!
Gandul de carton si tinichea,
M-a azvarlit din propria sa!
Trecand grabit sa astepte
Zambet de fete cochete…!
Am indraznit sa-ti cer un sarut ,
Si tacerea ta m-a durut….!
Poate sarutul poate fi o nesimtire,
Sacrificat pe altar.Din iubire?
Un cal ma poarta naluca..
Pe tarmul pustiu….si uituca,
Zambesc marii ce inca m-asteapta…
Zambesc vietii si mai urc o treapta!
Cat de tare doare tacerea ….
Cand iubirea este ca mierea!
Poate ai uitat ca te sarut…
Si ai crezut ca-i un simplu salut!
La toate gasim scuza aferenta,
Ca sa nu insemnam probleme in agenda!
Si seara de catifea s-a facut albastra,
Si ne priveste pe amandoi din fereastra!