NEPLĂCERI COTIDIENE
Autor; Gabriel Ionescu
Mi-am demonstrat că sunt bătrân, chiar mie.
Azi, am căzut din nou, pe scări în cap,
În ce-am făcut, a fost de-a drepul o cascadorie,
Firesc, chiar nu credeam deloc c-o să mai scap.
Ridicol, dar alunecoasa scară buclucaşe
A reușit ! M-a aruncat doi metri pe asfalt,
Trebui să spun : Puteau să mă adune pe făraşe,
Ei bine…Pare-se c-am ajutor Înalt.
Păi nici eu nu mai ştiu acum, unde mă doare,
Așa că-s plin de plasturi, de creme, vânătăi,
Noroc măcar c-afară nu e soare,
Așa, ca să se bucure de tumbă, toţi cei răi.
La un final, ar trebui să mă învăţ cu gândul,
Azi, chiar că nu mai merge să mă mişc rapid,
Urăsc c-a trecut vremea şi mi-a venit și rândul,
Ridicol să mai cred, că-s tânăr. E stupid.
Mai am deci și noroc, că nu mi-am rupt femurul,
Așa cum nu mi-am rupt nici cotul, nici o mână,
Ei bine, încă, pot să fac pe Gabi Durul,
Un cascador cam orb, dar încă-n vână.
Cred c-ar fi bine însă, ca s-o las mai moale
Habar n-aveți. Și câinii s-au speriat și m-au înconjurat rapid
Iar eu, noroc că am căzut pe iarbă, ca pe țoale
Altfel, aveam chiar șanse mari, să dau cu capu-n zid.
Râdeți voi, dar eu știu să cad. chiar când nu văd pe unde,
Am și noroc, dar știu și să-l provoc,
Mai mult, doar când mă vede, ghinionul se ascunde,
Normal că sper să țină asta, până la soroc.
Oricum, păcat că nu mai pot să ţin paharul,
Rămâne culcat, ca să inchin c-o „Zamă de chiuvetă”,
Oftând, î-n zamă să încerc să-înec amarul,
Căderilor cu iz de operetă.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 