CÂND IUBIREA…
Autor: Mugurel Puşcaş
Când iubirea devine povară,
Vag amurg, insipid şi anost,
Să oprim roata trecerii vremii,
Amintindu-ne ce-a fost frumos.
Când iubirea devine povară
Şi privim înspre mâine tăcuţi,
Să renască în noi primăvara,
Să ne-ntoarcem, iubito, în munţi.
La cabana cu patimi e soare,
Focul arde-n cămin, jucăuş,
Ne aşteaptă cuminţi blânde fiare,
Apă bând din al mâinii căuş.
Vom călca pe poteci ancestrale,
Prin poieni, cu coroane de spini,
Doi asceţi, goi în vremi saturnale,
Veşnic tandri şi veşnic străini.
Luzi, vom arde în noi ce-i povară,
Extaziaţi, răbufni – vom spre cer,
Îndulcind cazna trecerii vremii,
Retrăind nopţi de – amor şi mister.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 