Poezii pentru sufletul meu de Mihaela CD
la mine versurile au venit singure… din durere si din iubire …. eu n-am facut nimic deosebit…. decat le-am scris
Pedeapsa la fericire
Din simtaminte fost-am zamisliti
Cu foc si ploi intesate de iubire
Si-n margelute de dor impletiti
Ne-am pretins dreptul la fericire
Tu rau curat ce-i lin si-nvolburat
Eu foc ce ard calm si-n valvataie
Cu ochii-ti mure negre inzestrat
Iar eu cu glas ce visu-ti intretaie
Ne-am adorat asa precum doi zei
Din’nalte ceruri asezate peste noi
Si-ncetisor faurind dragostei temei
Am primit pedeapsa fericirii-n doi!
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Numai cu o lacrima de dor
In nopti infinit mi-e cantul
De dragoste-i purtat in zbor
Sa-ti cant in vers de iubire
Sa ti se aseze-n gand usor
Sa ne-ntalnim in nemurire
In dans fericit de fulgusor
Sa-ti cant cu cetera din mine
Si-n vant de armonii sublime
Sa transformam raul in bine
Sa ne-nbatam in vers si rime .
Nemuritoarele slagare de iubire
Aceeasi dragoste
Cand noaptea cerne doruri peste noi
Ne-mbratisam pe-a timpului vioara
Dezlantuindu-ne magnetizati in ploi
Ne sarutam timid precum intaia oara
Si ne lasam purtati in val de tinerete
Si-i degustam prin patima parfumul
Ne -acoperim cu voal de frumusete
Si-nfometati ii soarbem clipei fumul
Ne inaltam cantand pe clape de dor
Imbujorand mugurii plini de fericire
Si ne marturisim in soapte de amor
Aceeasi dragoste,plina de nemurire.
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci iti cunosc a inimii vorbire
Si iti observ si dorul din oftat
Si unduirea slovei din soptire
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci noi respiram decat in doi
Si-ti stiu si cantecul necantat
O melodie formam amandoi
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Ca n-am batut in van atata cale
S-ascult minciuni ce-ai inventat
Doar ca sa-mi faci tu mie jale!
IUBIRE ALEASĂ
Autor: Aurelia Oancă
O floare când mi-ai dăruit
Și-n ochi ai pus iubire,
Cu buzele m-ai pironit
Iar clipa-i fericire,
În inimă s-a cuibărit
Mesajul din petale,
Un zid de dor am construit
Zidind vorbele tale.
Cu mâna ta m-ai apucat
În brațe strânsă tare,
Pe frunte tu mi-ai așezat
Sărut de neuitare.
Te simt în viața mea părtaș
Cu tine-s pretutindeni,
Plutim pe aripi de făgaș
Și nu ne vede nimeni.
Din zbor eu nu vreau să cobor
Și nici din scumpe vise,
Din întrezis am să dobor
Mici gânduri negre-nvinse.
Vom colinda cu ele azi
Și mâine, și-n vecie,
Peste-nălțimile de brazi
Și peste marea vie.
Departe-n zări vom poposi
Și ne vom face casă,
În ea pe veci noi vom dosi
Iubirea noastr-aleasă!
Amprenta iubirii
Un timbru pudrat cu iubire,mi-ai lipit
Pe-a sufletului meu, jilava scrisoare,
Si-n mari si oceane de dor ,m-ai topit
Din flori de vis, tu mi-ai facut carare
Tu ai lasat amprenta-n gandul meu
Si-am respirat prin culori de poezie
M-ai dezmierdat ,asemeni unui zeu
Mi-ai transformat si ceru-n fantezie
Cu fericire ai umplut a anilor desaga
Si-n clipele cele umbrite de tristeti,
M-ai alinat zicandu-mi ca ti-s draga
Si mi-ai inseninat a vietii dimineti !
Stop pe autostrada imbatranirii
Printesa esti in noaptea azurie dintre ani
Cand afara cerne luna fulgi usori de dor
Tu esti mireasa viselor alese de suverani
Si-a celui ce te-asteapta cu iubire in odor
Ochii-ti umezi de dor privesc pe fereastra
Si inima-ti in piept tresalta in duios enunt
Cu gratie plimbi rochia-ti de bal albastra
Prin gandul ce-l asteapta pe-al tau print
Si trandafirul alb ce ti-a fost daruit din vise
Suspina tulburat de al tau glas tremurand
In raze de lumina si perle de iubiri promise
Veni-va printul tau pe aripi de dor zburand
Petale în Calea de Vis
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Și se făcea că mergi, luând cu tine
bucăți întregi din galaxia mea
rămasă-n întuneric și ruine,
cu stele stinse-ntr-o tăcere grea.
Iar pașii tăi, în mersul prin lumină,
treceau cu grija anilor pustii
pe-o cale nouă, rece, anodină,
pe care să te-ntorci n-ai să mai știi.
Se mai rotea-n căușul palmei tale
un soare trist, cuprins de asfințit,
ce-și transforma lumina în petale
și gânduri copleșite de sfârșit.
Iar tu mergeai, treceai prin visul meu
pășind ușor pe versuri de poeme
și nu știai că-i drumul către-un cheu
la care-am să te-aștept oricâtă vreme.
Iubite,iti mai aduci aminte oare
Primul tango cand l-am dansat?
Aveai pantofi de lac si-o floare
Din ochi, o clipa nu m-ai lasat !
Ne sorbeam cu priviri fierbinti
In pas dublu, apasat si cadentat
Si-am vazut,ca n-ai stiut sa minti
Din gesturi,iubirea fin s-a schitat
Tangoul in ritmuri unduietoare
Il stiam perfect, far’ sa-l fi-nvatat
Cu piruete tandre si ametitoare
La dansul iubirii ,n-am renuntat!
Pe ritm mai dulce sau mai atatat
Ne-am apropiat, ne-am distantat
Tu m-ai rasfatat si m-ai faramitat
In tangoul iubirii ne-am inaltat!
Nemuritoarele slagare de iubire
Să iubești o femeie,
Să iubești o femeie în viață nu-i deloc ușor,
Dacă pe cerul vieții tale, au plutit numai nori,
Să iubești o femeie, trebuie cu-adevărat să fii om,
Că -ntr-o clipă din înger, se transformă -n demon.
Să iubești o femeie, nu-i simplu dar e minunat,
Doar ea poate să -ți facă rai, dintr-al vieții iad,
O femeie de știi să o pretuiesti, poate fi,
Mângâierea sufletului, raza soarelui din zori de zi.
O femeie nu este simplu ca să o cucerești,
Dar ea poate fi visul, pe care mult ți-l dorești.
Să iubești o femeie când de-amar ți-e sufletul plin,
Ea e unica cheie ce-l descuie, e darul său divin.
Să iubești o femeie și tot binele din lume să -i vrei,
E să ii simți durerea din ochi, privind-o cu ochii tăi.
Să iubești o femeie, trebuie să bagi bine de seamă,
Înainte de toate ea, e iubită , soție, amica, și mamă.
Să iubești o femeie și când inima ta o cheamă,
Să-ți amintești înainte de toate, că este o doamnă.
De iubești femeia, respectă -i demnitatea în viață,
Mereu adu-ți aminte că ea nu e o cirpa, o zdreanta.
Cand iubesti o femeie, fă-i cerul vieții senin,
Dragostea ei, să-ți fie Altarul la care să te închini.
De iubești o femeie, fericirea i-o poți dărui,
Doar atunci când umăru-ti cere, să o sprijini.
Să iubești o femeie, doar așa vei reuși,
De-i faci ochii să zimbeasca, când în ochii tăi va privi.
Când iubesti o femeie, braț și călăuză mereu să-i fii,
Și-ai să vezi cu câtă iubire ea te va răsplăti și te va împlini!
NIMFA VEȘNICIEI MELE
Vino Dunare la mine sus pe munte-adapă-mi lupii,
C-a secat în noi lumina și încearcă să o-ndupleci,
S-o ajuti, de-ar vrea să urce pân-aici în taina lămpii
Căci e plină de-ntuneric vara mea cu maluri reci.
Loreley e ca altarul de măslin închis în umbră
Nu mai știu dacă lumina ei, se înalță sau coboară
Doar îi deslușesc cântarea picăturilor de ambră
Și mă-ndrăgostesc de vară din legenda ei amară.
O sa țes un rând de plopi fără soț pentru-amândoi,
Să aștept seara pe ramuri o lumină la fereastră,
De ai să treci aici pe munte Poezie-n sânii goi
Să ne scoatem iar din minți, toată fericirea noastră.
Și-o să-nfig aici baltagul să despart cerul de rai ,
E de-ajuns un singur înger peste tot ce nu se vede,
Simt ce simte Dumnezeu când dai versurilor grai
Ce ți le sărut pe gură cu un fir de iarbă verde.
Cioburi de lumină
Sunt malul, calm, îmbrățișat,
De valuri rezonând iubire,
Cu brațe albastru sidefat,
Urme de mângâieri-n privire…
Sclipesc cioburi de lumină,
Din veșnicia ochilor tăi,
Mă scald în privirea ta senină,
Tresar la umbra razelor văpăi!
De mână, alergăm prin valuri,
Șirag de sărutări ţesând ,
Iubirea ne-o tatuăm pe maluri,
Cu șoaptele desprinse dintr-un alint…
Rondelul iubirii
Au fost numeroase clipe în care,
Şi timpul parcă se oprea în loc,
Când infinitul se topea în mare
Iubirea o ghiceam într-un ghioc.
Mereu ne lăsam atraşi de visare,
Sub măslini nu era pace deloc,
Au fost numeroase clipe în care,
Şi timpul parcă se oprea în loc.
În iarbă dormeam, simţeam o răcoare,
Sub cerul cu stele prinse în joc,
Ne-mbrăţişam apoi fără-ncetare,
Săruturi curgeau cu patimi de foc.
Au fost numeroase clipe stelare…
Din buchetul roz ce-l aveai in glastra
A mai ramas, doar un ultim trandafir
El iti sopteste inca de iubirea noastra
Cand sorbeam din al dragostei potir
Acele zile pecetluite cu dor si iubire
S-au spulberat usor zburand pe rand
Din teancul gros cu clipe de fericire
Atat a mai ramas , un vis si-un gand
Parerile de rau te-ncearca si ti-e jale
C-ai incetat sa numeri vechile soptiri
Din dragostea eterna ce parea in cale
Au mai ramas regrete triste-n priviri
Nu-i timpul tot trecut ,mai este inca
O raza vie de speranta pe-al tau val
Si nu lasa vechea iubire sa se duca
C-a mai ramas un trandafir la mal.
Clipe de albastru
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
De-mi ești seninul zilelor de vară,
Te-mbrățișez cu brațele-mi de cer
Și c-o privire ca întâia oară
Când ochii-au fost iubirii mesager.
Iar dacă-mi vii ca mângâierea apei
Și mă cuprinzi în valuri de sărut,
Mi te voi scrie-n amintirea pleoapei
Ca un poem al clipei ce-a trecut.
Cu ochii-nchiși, te voi putea privi
Și-ți voi fi cer de-albastru și de rouă
În clipele când tu mă vei iubi
Și orice timp va fi o vară nouă
Iar de va fi, sub pleoapa mea, să dori,
Ne vom topi-n albastrul unei flori.
Patruzeci de ani de iubire
Cu infinita dragoste prietenilor nostri dragi
Trecut-au 40 de ani de la unirea voastra
Si astazi va zambiti, la fel de-ndragostiti
Si va completati la fel a inimii orchestra
Si-aveti in ochi aceeasi licarire de iubiti
Prin toate valurile vietii ati trecut in doi
V-ati facut vise si v-ati indeplinit dorinte
Ati ras si-ati plans alaturi,doar amandoi
Si n-ati cedat usor la ale vietii neputinte
Cu perseverenta si foarte multa iscusinta
Ati dat sclipire dragostei deja intemeiate
Si pe rand micutele fapturi au luat fiinta
Din dragoste curata, cu dor inmiresmate
Asemeni valului care-i scaldat de-o raza
V-ati desfatat in binecuvantata iubire
Si ati creat familiei voastre o reala oaza
Si ati umplut sufletele tuturor cu fericire
De-atata emotie astazi sufletul vibreaza
Privind duios la anii cei frumosi de iubire
Voi ati realizat ceea ce altii doar viseaza
Fiti veseli, bucurosi si dansati de fericire
Sa ne traiti ani multi tot intr-o stralucire
La multi ani sanatosi si plini de iubire !
Parc-a fost ieri, cand te tineam in poala
Si c-un suras gingas de inger ne priveai
Parc-a fost ieri, cand alergai spre scoala
Si cu multa sarguinta si ardoare invatai
Cu fericire vie ne-ai binecuvantat viata
Tu esti printesa noastra si mereu vei fi
Ne-ai daruit roua de bucurie dimineata
Si pentru tine ne-am rugat in fiecare zi
Oricat de grea sau usoara viata-r fi fost
Noi am fost si iti vom fi mereu alaturi
Ca numai tu ne implinesti al vietii rost
Nicicand, nimic, n-o sa ne dea in laturi
Mereu ai fost mandretea tatei, diamant
Iar mamei inima si-a sufletului bucurie
Toti trei urcat-am veseli al vietii versant
Sa-ti faurim un viitor pe o carare aurie
Si chiar daca la randu-ti, esti si tu adult
Pentru noi, mereu vei fi a nostra copila
Esti puiul ce ne-a facut parinti , demult
Si-asa o sa ramana scris pe-a vietii fila
Azi ne bucuram de frumoase rezultate
Si ne mandrim tare cu ale tale realizari
Cu timp si sarguinta roadele-s recoltate
De-acum e numai soare in a tale zari!
Sa-ti fie viata un cantec si numai voiosie
S-ai sanatate deplina si fericire sa emani
Cu flori de iubire sa fie sadit-a ta campie
Fie-ti plini de noroc si succes ai vietii ani
Iar visele sa ti se-mplineasca in armonie
Sa ne traiesti iubita noastra ,La multi ani!
Chiar în zi de Dragobete,
Frunzulița de scaiete,
Chiar în zi de Dragobete,
Când băieții pendelete,
Merg cu drag l-ale lor fete…
La căsuța cu cerdac,
Unde-am sădit liliac,
Scârțâie portiță-ncet,
Eu pe Gheorghiță-l aștept,
Cu dorul în inimioară,
Ca în fiecare seară,
Număr orele mereu,
Dar vad ca Gheorghiț-al meu,
De-o vreme mă cam minteste,
Și la alta să oprește,
Teamă am că nu mă mai iubește,
La min’nu se mai gândește.
Dar eu nu îmi sar din minte,
Și fiindcă-s fata cuminte,
Frumos astăzi mă îmbrac,
Și-am sa ies la hora-n sat,
Am sa-mi pun în par o floare,
Busuioc la cingătoare,
Și am să ies la jucat,
Cu Vasile cel bogat,
Care de mult îmi vrea bine,
Să se însoare cu mine.
Te-am iubit Gheorghe cu foc,
Și – ai dat cu piciorul la noroc.
Chiar de încă te iubesc,
La min’nu te mai pripasesc,
Gata, de azi m-am gândit,
Cu Vasile mă mărit,
Eu i-s draga, la mine-o sa țină,
Și-o să-i fiu bună gospodină.
De-oi purta-n suflet dor si-alean,
Vasile se trage din bun neam,
Să-mi treacă doru’de tin’ Gheorghiță,
Am să seamăn în grădiniță,
Drept aproape de portiță,
Flori mândre de lamaita,
Să te-mbete-al lor parfum,
Ori de câte-ori treci pe drum,
S-oftezi Gheorghiță din greu,
Că n-o fost să fii al meu.
Atunci când te-ai însura,
Dor de mine să-ți usuce inima,
Să n-ai liniște și pace,
Chiar de viața cursu -și face,
Dorul meu te-ardă cu foc,
Chiar de-o fi să ai noroc,
Să-ți frigă rău sufletul,
Să plătești scump iubitul.
Viața este trecătoare,
Își urmează cursul său,
Leana nu e fata mare,
Și nici Gheorghe nu-i flăcău,
Au încaruntit la tâmple,
Pasul li-i desperecheat,
Au obraji brazdati de riduri,
Trupul li-i încovoiat,
Merg pe drum iată vorbind,
Își aduc cu drag aminte,
Să duc către tintirim,
Cu lumânări la morminte,
Pe furiș ei se privesc,
Mai oftează când vorbesc,
Spunându-și c-o greșit mult,
C-au luat și n-au dorit,
Însă timpul le-a trecut,
Si nimic nu-i de făcut.
Dragi flăcăi și voi dragi fete,
Astăzi este Dragobete,
Iubirea cu voi sa fie,
Până sus în veșnicie,
Luați seama ce iubiți,
Să nu fiți dezamăgiți,
Alegeți cu sufletul,
Ca să n-aveți regretul,
Alegeți cu inima,
Chiar de-o fi a aștepta,
Dragobete să vă fie,
Dragoste și bucurie,
‘N inimă flacără vie.
Noi,
Eu sint soarele din zori,
Tu luna ce se scalda-n mari,
Eu sint curcubeu pe ape,
Tu iubirea ce îl soarbe.
Eu sint pentru tine clipa,
Tu îmi ești mie aripa,
Eu sint toata numai dor,
Tu îngerul calator.
Eu sint astăzi doar durere,
Tu-mi ești strop de mingiiere,
Eu sint valul ce se zbate,
Tu-mi ești malul unei ape.
Eu sint gindul cel pribeag,
Tu-mi ești tot ce-mi este drag,
Eu iubire și alint,
Tu-mplinire pe pamint.
Eu sint doar o jumătate,
Tu ești cea ce mi-o doresc,
Amindoi sintem o carte,
Pe care toți o citesc.
Eu sint fila frumos scrisa,
Tu coperta mea deschisa,
Amindoi în poezie,
Sintem numai frenezie(armonie).
Ți-ascult inima cum bate,
Mi-am trecut în treacăt palma,
Peste inimioara ta,
Și fiori mă trec de-a valma,
Și mă simt anapoda,
Inima-mi parca nebună,
A luat-o la galop,
Parcă chiar ar vrea să-ți spună,
Te iubesc și mult de tot,
Te cuprind apoi în brațe,
Și cu ochii aplecați,
Iti spun:vreau să stau o viață,
Să te iubesc cu nesaț,
Dar tu ești atât de trist,
Eu încerc să te distrag,
Iti soptesc:uite exist,
Și îmi ești atât de drag,
Îmi trec brațele în grabă,
La piept, ca să te string mult,
Lacrima ce-ți stă să cadă ,
Ți-o alin cu un sărut,
Tu timid mă strângi ușor,
Și începi fără de număr,
Să-mi dai sărutări de dor,
Apoi pui capul pe umăr,
Și începi să plângi iubire,
Necrezand că-n viața ta,
Poți sa plângi de fericire,
Că ți-ai găsit liniștea,
Eu încet îmi sprijin capul,
Lingă pieptul tău ascult,
Cum în inimă tictacul,
Spune, că mă iubești mult,
Dup-atita timp în care,
Am tot plâns și am oftat,
Azi în tandra-mbratisare,
Ne iubim cu-adevărat,
Și uităm tot ce ne doare,
Ne iubim că-i minunat,
Eu o lună, tu un soare,
Cit de mult ne-am căutat (așteptat).
Rugă de primăvară
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu
Mă rog la ziua plină de splendoare
Să îmi alunge negura din vis
Şi luminat de zori cu felinare
Să-mi redescopăr visul interzis.
Mă rog la nori furtună şi la mare
Şă-mi poarte gândul prins în flori tei
Spre chipul tău ce arde-n depărtare
Şi fumegă în noapte cu scântei.
Mă rog să prinden clipele de mâine
În clipele ce ard nedesluşit,
Să fim doar noi sub cerul care ţine
Buchetul cu iubiri fără sfârşit.
Mă rog de cântul plin de nostalgie
Să ne dezmierde-auzul, cu viori
Ca valsul nou, prea prins în frenezie
Să ne rostească prin rotiri, fiori.
Şi tot mă rog cu ruga prinsă-n rugă
Să te întorci plutind pe dorul tău,
Ca în sărut dorinţa să se scurgă
Din dorul tău nestins în dorul meu.
Vinzi sau cumperi tot comerciant de iluzii esti
Si vorbele inselatoare bine le mai stapanesti
Pacalesti cu nonsalanta si c-un vis otravitor
Pe taraba vinzi fantasme unui suflet iubitor
Mintite si-nselate ,comercializezi biete iluzii
Cu ele inimii sa-i faci rosii si vinete contuzii
Vrajeala amagitoare schimba binele in rau
Si inima debusolata indata se trezeste-n hau
Nu te grabi , gandeste realist si ai rabdare
Caci oferte iluzorii a-ntalnit in viata fiecare
Nu vinde deci si nici nu mai cumpara iluzii
Nu-i da inimii derutate, amagiri si confuzii
Dorurile marmorate, toate s-au aliniat
Dorind sa cante intr-a inimii simfonie
Si-n tonusuri muzicale alternate variat
Au decis la final sa realizeze o rapsodie
In teme populare,dorul de tara si neam
Cu patos striga ca el vrea sa fie dirijorul
Concert in Re major strapuns de-alean
Salutand partitura ce poarta tricolorul
Indoliatul dor, de cei ce-s in cer plecati
Solfegii in rauri de lacrimi vrea sa faca
Notele asezate in contrast de intristati
In ritmate regrete portativul sa prefaca
Vesel si zglobiu vine dorul de copilarie
Sprintar ar mai dansa si el pe cheia sol
Pe corzi de violine cu oarece comicarie
Sa-si aminteasca vrea inocentul bemol
Din dragoste inflacarata in alegro fuge
Dorul tineretii purtand al iubirii sirag
Alearga prin gama, nimeni nu-l ajunge
Pe clape-ndragostite de tot ce-i e drag
Timid ,cu sfiala, vine mai apoi si dorul
Ce-l au in suflet mamele de-a lor copii
Ca de mult timp nu si-au vazut odorul
Si- asteapta rabdator si tandru a lor fii
In diferente vaste de duios si apasat
Se adunara intr-o tumultoasa melodie
Dorurile toate si-au cantat a lor pasat
Cuprinse in a inimii cu doruri rapsodie.
Femeia , Zeita amintirilor din viitor
Când nopțile iar sufletu-mi strâpung,
sper să te-ntâlnesc din nou în viață,
căci clipele rămase nu-mi ajung,
stând cu mine însumi, față-n față.
Aș vrea să-ți cer în brațe să mă strângi,
stiu că-ți dorești, nu te grăbi să pleci!
În două jumătăți de vrei să plângi,
și la pământ, cândva, ai să te-apleci.
Azi am să–ți cer și ultimul cuvânt,
m-aș ancora în suflul tău pe veci,
să-l simt de-oi fi și pulbere în vânt,
să-l simt din nou pe-acasă când mai treci.
Am să-ți mai cer și ultimul sărut,
de mâine trupu-mi nu-ți cere dovezi,
ca să-l păstrez în carnea mea de lut,
mai mult de-atât, nimic nu-mi datorezi…
POARTA SPRE INIMA MEA
Există o poartă secretă,
Cuvântul condeiului meu,
Păşeşte, iubito, discretă,
Te-aştept cu un stih, la antreu.
Ea are canaturi din pagini,
Poeme ce-n dar ţi le-am dat,
Tivită-i cu rime pe margini,
Iar pragu-i din vers fermecat.
Priveşti versatilă, timidă,
Ai trece… Nu ştii cum să faci !…
De dragoste, simţi, eşti avidă…
Hai, intră în cartea cu maci !
Portiţa e doar pentru tine,
Din slove facut-am zăvor,
Cu flori și simţiri cristaline,
Te-așteaptă al tău visător.
Poetul e-o magică cheie,
Ce inimi deschide, cu dor,
Iar patima ta, de femeie,
E-un lacăt tentant, răpitor.
Poteca ce duce spre uşă,
Pavată-i cu vorbe de-amor,
A inimii mele brândușă,
Vei fi în vernalul decor.
Portiţa va sta încuiată,
Odată cu trecerea ta,
Iar cheia va fi ferecată…
Vei fi pe vecie a mea !
O carte șarmantă-i iubirea,
Coperţile ei suntem noi,
În pagini ne-om arde trăirea,
Pășind pe catrene, în doi.
La nunta ta aveai in voal sclipiri
In ochi zarit-am iubirea din priviri
In trena-ti de dragoste imaculata
Se observa fericirea impregnata
Si inima iti salta vesela de fericire
Privind inspre norocosul tau mire
Dansau in aer sentimente de amor
Emotii de iubire si lacrimi de dor,
Si floarea firava din a mirelui rever
Purta al dragostei curate giuvaer
Atata tinerete si iubire adunate
Impodobeau acele clipe insemnate
Alaturi de tine au fost ai tai parinti
Intensele emotii le-au trait cuminti
Bucurosi sa vada fiica lor frumoasa
Stralucind in rochie alba de mireasa
Nasii v-au insotit in taina cununiei
Dand eleganta maretie ceremoniei
Suava te privea si draga ta surioara
Distinsa-n rochia roz de domnisoara
Amici, rude si prieteni s-au adunat
La nunta de vis, toti au participat
O seara fermecatoare si minunata
Fie unirea voastra binecuvantata !
In casnicie s-aveti mereu fericire
Si inimile va fie incarcate cu iubire
Si-n pas in doi sa traiti viata toata
Ca-ntro poveste cu ”a fost odata”…
PE MUZICA VIEȚII
Autor: Aurelia Oancă
Ca floarea albă vreau să fiu, iubite,
Cu zâmbet pur creat de Dumnezeu,
Ce prin petale dragostea-și trimite
Și tot ce poart-acum sufletul meu.
Din vise-am adunat mii de buchete,
În taina albă eu le-am îmbrăcat,
Petalele de fluturi sunt cochete
Și tremură în vântul parfumat.
Tu să mă strângi în brațe dimineața
Și să-mi alungi din minte orice nor,
Sărutul tău să știu că-nseamnă viața,
Privirea ta să știu că-nseamnă dor.
Ne cheamă viața spre a ei menire,
Ca floarea albă rodul să ni-l dăm,
Din dragoste să zămislim iubire,
Pe muzica vieții să dansăm!
Drumul care ducea catre fericire
Avea parfumul si urma pasilor tai
Il am si-acum pastrat in amintire
Cand tanara bateam pe-a sale cai
Pictat in vii culori de sentimente
Si-mpodobit cu ghirlande de flori
Cararea inimii in fragede torente
Avea impregnati bujori in obrajori
Verdele crud al tineretii-n floare
Ne-a avantat pe fagasul cel gatit
S-apoi dragostea cu a ei culoare
Ne-a tintuit in purpuriul neclintit.
In ochii tai negri vad iubirea
Imi spui ca ma iubesti ca la-nceput
Te rog,
Ești iubite a vieții mele culoare,
Saruta-ma te rog, cu ardoare,
Alinta-ma și dă-mi curaj
Cu tine viata e un miraj.
Iubește-mă te rog, ține-ma strins,
Imbratiseaza-ma cu patima,
Reda culoarea-n ochii mei ce-au plins,
Aprinde-mi iar focul Iubirii-n inima.
Iubește-mă te rog, iubite pin’la luna
Pina la stele în cer sus,
Iubirea ta să-mi fie o Cununa,
Pe care sa o prețuiesc nespus.
Iubește-mă, alinta-ma te rog mereu,
Saruta-ma, Imbratiseaza-ma iubite,
Căci vreau sa știi ca lingă tine eu,
Trăiesc azi firul iubirii împlinite!
Sa furi o stea si-un colt de luna
Un răsărit,
Eu și tu mina în mina,
Pe un drum necunoscut,
Ce-l străbatem impreuna
Cu-al iubirii răsărit.
Ochii mei care-au jelit,
Și erau străini și goi,
Azi privesc spre-un răsărit,
De Cind sintem amindoi.
Răsărit e Și-n inima mea,
De dragul tău se-nfioara,
Și de fericire curge lacrima,
Cind pe obraji încetișor coboară.
Cum e roua de pe flori în zori,
Ce le hrănește cind soarele-i doritor,
Așa-i iubirea ta, un răsărit de amor,
Mi-nvie sufletul ce-i năpustit de dor.
Sintem plini iarăși de speranta,
Chiar dacă drumul e necunoscut,
Avem din nou curaj în viata,
Privim cu-ncredere în noul răsărit.
Ne mingiiem și dăruim iubire,
Ca doi copii ne bucuram nespus,
Și acest răsărit ce ne aduce fericire,
Îl vom păstra senin, pin’la al nostru-apus!
Sa furi o stea si-un colt de luna
Esență îndrăgostită
Ce mlaștină e între-un ieri și-acum,
Ce-așteaptă ca un gând necunoscut!
Mă tem de el, ca de un ultim drum,
E-un rău sau doar un bine nefăcut.
E ca o poartă ce încă n-am deschis,
Sau e ceva ce-am rătăcit și neuitat,
Ceva ce-am încălcat, sau nepromis,
Sau am vândut ceva ce-am alintat.
Prin gămălia acului îmi sap un drum,
Să-l trec, ca pe o noapte de-așteptare,
Îmi târăsc sufletul ca flacăra prin fum,
Să ii șoptesc un semn de întrebare.
Și din răspunsul lui să-mi fac secure
Și-ndrăgostit ca lupul de-o furtună,
Din coajă de copaci să-i fac pădure
Și-un singur lac, odihnă pentru Lună.
Am să-i străbat necunoscutul drum,
Doar fruntea mea și coatele-s julite,
Căci mă târăsc numai pe cer acum
Și-am să ajung până la tine-n minte.
În seara asta
În seara asta vad oceanul de lumina
Cu picături de catifea.Si luna plina…
Pe cer vad ochi căprui ce ma privesc
Pe jos sunt pietre care ma lovesc!
În seara asta vreau sa cred ca va fi bine
Chiar dacă te comporți cum nu-mi convine
Chiar dacă sunt,chiar dacă nu-s ,chiar dacă tac
Pot simula ca-s fericita.Ma prefac…
Cu mâinile însîngerate de multi spini
Culeg doar floarea ce se naste-n maracini
Ascult al nopții glas tăcut precum un vaier
Si depanam mereu al vieții caier!
E seara spre dumineca,sa nu fim tristi
Sa râdem ca suntem,ca tu exiști,
Ca in hiperbole trăim cu sentimente
Ca nu suntem păpuși,nici minți demente
Nu-mi pasa ce imagine i-ai pus
Nu-ti pasa daca astăzi nu ai ras
Ne pasa doar de seara,sau de noapte,
Sa nu rămânem cu visari deșarte.
CÂND IUBIREA…
Autor: Mugurel Puşcaş
Când iubirea devine povară,
Vag amurg, insipid şi anost,
Să oprim roata trecerii vremii,
Amintindu-ne ce-a fost frumos.
Când iubirea devine povară
Şi privim înspre mâine tăcuţi,
Să renască în noi primăvara,
Să ne-ntoarcem, iubito, în munţi.
La cabana cu patimi e soare,
Focul arde-n cămin, jucăuş,
Ne aşteaptă cuminţi blânde fiare,
Apă bând din al mâinii căuş.
Vom călca pe poteci ancestrale,
Prin poieni, cu coroane de spini,
Doi asceţi, goi în vremi saturnale,
Veşnic tandri şi veşnic străini.
Luzi, vom arde în noi ce-i povară,
Extaziaţi, răbufni – vom spre cer,
Îndulcind cazna trecerii vremii,
Retrăind nopţi de – amor şi mister.
SĂRUTUL
Ascult cum fremătă copacii
Sub verde crud, ameţitor,
Vag, cerul se încrunt-a ploaie,
Noi doi ne sărutăm pe-un nor.
Privesc cum freamătă copacii,
Ramuri se arcuiesc sublim,
Sărutul nostru-i fără margini,
Nu este timp să ne oprim.
Lin, transcendând furtuni sau soare,
Din viitor înspre trecut,
Vibrând, cu bucuria vieţii,
Voi continua să te sărut.
Stejarii împletesc lumină,
Unindu-şi ramuri verzi spre cer,
Sărutul lor de clorofilă ?
Nu seamănă!… E efemer…
Plouă dual peste pădure…
E-al cerului sărut plăpând,
Sfinţind în amalgamul vieţii,
Iubire, oameni, ram, pământ.
Al dragostei sunet de pianina
L-am inventat mergand in doi
Eu noapte treaza si tu zi senina
Ne adoram cu sufletul din noi
Arpegii-n doi cantate pe o clapa
Asa sunat-a a noastra romanta
Eu foc viu si tu o cristalina apa,
Am dat iubirii , calda rezonanta
Viselor tale, printesa le-am fost
Si inima ta imi canta in palma
Noi fericii i-am oferit adapost
Val ropotind in furtuna calma
La fel suntem azi de indragostiti
Si vom ramane, in ciuda varstei
In mrejele iubirii strans impletiti
Fredonand sunetul dragostei!
ULTIM FESTIN
Nu întreba nimic… Stai lângă mine!…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic… Uite cum plouă!…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetuşti vom stinge
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.
E primăvara, totul se topeşte,
Priveşti cu ochi senini şi visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
Trupuri cu dor, blând, încă se mai cheamă,
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.
Calzi, răbufnind în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând cu jind, extaz, tăcere…
Uitate suflete, trupuri perechi.
FĂRĂ HOTARE
Autor: Aurelia Oancă
Aș vrea iubite să pătrund
În casa sufletului tău,
În colț de pace să m-ascund
Cu tine să mă porți mereu.
Să-ți fiu lumină când petreci
O noapte mai întunecată
Și bucurie pe poteci,
Și zâmbet, floare de mușcată.
În lacrimă să te mângâi
Când jalnic sufletul îți plânge
Și inimii să îi rămâi
Balsam din primul strop de sânge.
În zbucium să-ți fiu alinare
Și pacea în clipele grele,
Petală sub piciorul care
Va face pașii către stele.
Aș vrea să fiu dar nu mai pot,
Ai pus în plicul tău uitare
Și-ai încuiat în suflet tot
Ce-a fost în noi fără hotare!
DIN OCHI LUMINA…
Autor : Aurelia Oancă
Din ochi lumina mea se cerne,
Peste-al tău chip iubit și drag
Și peste ochii tăi așterne
Covor de dragoste în prag.
Îți dăruiesc în ceasul serii,
Cuvintele-mpletite-n aur,
Strălucitoare precum merii
Ce-s costruiți de-un meșter faur.
În miezul lor voi pune miere
Și le voi tăvăli prin stele,
Că tot ce-ți spun acum nu piere
Ci va trăi cum trăiesc ele.
De mă iubești tu vei culege
Cu inima a lor candoare,
Apoi din ele vei alege
Un tainic vers ce-n veci nu moare.
Pe strune îl vei pune seara,
Arcusul lunii va aduce,
Dulci armonii precum vioara
Când luna merge să se culce !
SUNT UN ROMANTIC INCURABIL
Sunt un romantic incurabil
Un om mereu îndrăgostit,
Sunt cetățeanul caritabil
La toți iubirea o transmit.
Sunt călătorul printre stele
Rătăcitor prin Galaxie,
Dar în nici una dintre ele
Nu simt atâta bucurie.
Sunt un galant cuceritor
Redutele nu-mi stau în cale,
Cu zâmbetul fermecător
Culeg nectarul din petale.
Din Liliacul parfumat
Sau din gingaşa Violetă.
Pe toate eu le-am invitat
Ca să le duc la Operetă.
Călătoresc din floare-n floare
Sunt îmbătat de-al lor parfum,
Aş vrea o pată de culoare
Nu vreau să merg singur pe drum.
Aş vrea să am o florărie
Ca să culeg doar Viorele,
M-aș parfuma cu Iasomie
La geam aş pune Micşunele.
Femeia e frumoasă floare
Noi grădinarii inimii,
Dacă nu am îngriji-o oare
Bărbații ce-ar mai iubi?
Sunt un romantic incurabil
Îmi place orice floare-n lume,
Doar de un lucru sunt capabil
Ca să iubesc, una anume!
Reîntoarcere
Te întorci către mine și pleci,
Mă întorc către tine plângând,
Mă iubești în tăcere,dar treci
Te urăsc,te iubesc așteptând.
Te întorci doar la mine mereu,
Te mângâi atunci când ești singur,
Mă urăști când îți calc visul tău
Și noaptea sihastră ți-o tulbur.
Și iar pleci și te-ntorci căutând
Chipul meu, glasul meu,line șoapte,
Sunt născuta ta pe pământ,
Ești destinul meu peste moarte.
Destinație Paradis
Ma trec iubite fiorii,
Pina-n ziuă cind vin zorii,
Căci ma stringi la piept mereu,
Ma topesc de dragul tău.
Ma alinți și ma săruți,
Cind in ochii mei te uiți,
Tresar toată și ma pierd,
Linga tine ma dezmierd.
O printes-asa ma simt,
Apoi tandru te alint,
Iti vorbesc ușor în șoapte,
Vrind sa fie numai noapte,
Ma ascund,la ține-n brate
Găsesc, a mea siguranță,
Tu ma mingii peste tot
Inima-i nebun galop,
Bate din piept sta sa sara
Și dragoste facem iara,
Mirosind al meu parfum,
Ma iubești ca un nebun,
Radiind de fericire,
Trăim clipe de iubire,
Ce ne par a fi un vis,
Destinatie Paradis!
SĂ NU-MI PLECI, NICIODATĂ !
Să nu pleci niciodată ! Să nu-mi pleci !
Vreau să te am la pieptul meu, pe veci !
Sunt mângâiere, sunt cuvânt, sunt scut,
Nu e destul ? Ce ţi-ai dori mai mult ?…
În primăveri sau în decorul alb,
Ai locul tău în mine, pururi cald,
Te voi înmuguri, te voi iubi,
În veri, în ale toamnei elegii.
De ce să te abaţi din calea ta ?…
Iubită eşti, cum n-a fost nimenea !
Străine ploi te vor răni pe drum,
Poeme, visuri deveni-vor scrum.
Tu eşti a mea, eu sunt al tău ! Suntem !…
Un delicat, superb, tainic tandem,
Ne e iubirea cântec, floare, zbor,
Nu-i loc de gând hain, amăgitor.
De vei pleca spre zările pustii,
Pierzându-te în aspre sihăstrii,
Îţi va fi greu pe recile poteci…
Rămâi, aici, la pieptul meu !… Pe veci !
In ochii tai negri , oglindita-ti vad iubirea
In fluvii si oceane de amor se limpezesc
Si-n somn simt ca ma mangai cu privirea
Si-ti simt iubirea-n gand cand ma trezesc
Ochii tai negri de care m-am indragostit
A lor iubire mi-au marturisit neostenit
Doi trubaduri ce inganau cu glas soptit
Ca-s langa mine si ma iubesc necontenit
Ochii tai negri cu mine-au ras si-au plans
Alaturi mi-au fost la bucurie si-ntristare
De-a lor sclipire de-abanos, legata-s strans
Si telepatic simt caldura lor si-n departare
Ochii tai negri-s nestemate , si-i ador ,
Ca-s darul scump prin care vietuiesc
Mi-s hrana fericirii si-a clipelor de dor
Sunt mangaiere si dorinta sa traiesc .
Nemuritoarele slagare de iubire
Seducție
Cind ma uit în ochii tai,
Peste tot ma ard scintei,
Iara inima-mi gingasa,
De dorința-i patimasa.
Te sarut, îți spun dulci șoapte,
Însă Cind te am aproape,
Singele-mi pulseaza-n vene,
Trupul într-un freamăt geme,
Închid ochii și dorind,
A ta dragoste în schimb,
Capu-n miini eu ți-l cuprind,
Te sarut cu dor flamind,
Și ma las în voia ta
Fără din mine,ce vei vrea,
Tu-mi răspunzi la fel cu foc,
Cind ma-nvalui de mijloc,
Ne iubim ca doi nebuni
Și ținându-ne de miini,
Implinim iată iubirea,
Ce ne-a duce fericirea.
Inger calator pe firul unui dor
TINEREȚEA-N DOI
Autor : Aurelia Oancă
Pornit-am pe un drum ce duce-n iarnă,
De mână prinși și dragoste purtați,
Deși avem a bătrâneții haină,
În suflet suntem tineri și curați.
Pășim timid pe frunzele uscate,
Ne doare rana toamnei pe pământ,
La fel și toamna noastră, drumuri bate
Ni-s pletele pudrate cu alb vânt.
Dar sufletele noastre mai respiră,
Un aer tineresc în tot ce simt,
Deși sunt mulți ce spun că ne expiră
O viață dăruită pe pământ.
Noi ascultare nu dăm decât vieții,
E singura ce vine lângă noi,
Chiar dacă-n spate-s ani bătrâneții,
Vom strânge-n brațe „Tinerețea-n doi” !
Dragi prieteni , Pentru ca ne aflam in sezonul dragostei intre sarbatorile de Valentine ‘s Day si Dragobete , ne-am gandit sa reinnoim pagina ”De Dragoste” a autoarei Mihaela CD . Pe aceasta pagina veti gasi ”stropi de dragoste” pe care autoarea vi-i trimite din sufletul ei catre sufletele voastre.
Va invitam sa deschideti pagina accesand linkul urmator:
https://poeziipentrusufletulmeu.com/de-dragoste/
Va multumim pentru fidelitatea cu care ne urmariti si va invitam sa ramaneti cu noi pentru ca urmeaza foarte curand noi si nenumarate surprize !!!
Va invitam sa va abonati Gratuit la revista noastra accesand butonul ”Urmaresc aceasta revista” care se afla in subsolul paginii. Asteptam cu drag mesajele si comentariile voastre .
Va multumim !
Imi spui ca ma iubesti ca la-nceput
Ma-ntreb de-mi vezi pe fata ridul
Caci sa-l acopar, nu m-am priceput
Si-am lasat viata sa-si puna oxidul
In par mi-au aparut fire de-argint
Ce se-nmultesc sfioase an de an
Tu ma cuprinzi in brate c-un alint
Si-alerg dinnou intr-al tineretii lan
Eram frumosi si radiam de tinerete
De-am fi ramas asa sute de ani
Sa nu fi existat cuvantul batranete
Si vietii sa-i fi fost pe veci sultani
De dor parfumati depanam amintiri
Despre duetul ce noi l-am conceput
Si bem licori ce-s sufletului rasplatiri
Si-mi spui ca ma iubesti ca la-nceput….
Nemuritoarele slagare de iubire
Perlute de iubire in mugurii vorbelor
Pe aripi de cupidon zburda -n simtire
Puf de melancolie in colivia viselor
Se-ngemaneaza intr-o dulce asfintire
In casa iubirii de flori vin sa cante
Si-n dans nuptial implinesc bucuria
Plutind in vals divin, inima sa incante
Ca dragostei vii ele-i sunt marturia
In lumea intreaga purtate-s de vant
Dau tonul fericirii , fara deosebire
Sclipiri de amor poarta-n cuvant
Nemuritoarele slagare de iubire!
Ce eşti, femeie ?… Totu-mi eşti !
Patimă, vis şi mângâiere…
Cu mersul lin, pe căi cereşti,
Păşeşti prin gândurile mele.
Cu chip frumos şi obosit
De-atâtea adieri de gheaţă,
Eşti dulce înger la zenit,
Rătăcitor pe căi de viaţă.
Ai ochii verzi şi visători,
Privirea ta-i lumină dulce…
Te-aş ridica de subţiori,
Spre zări, cu tine-n zbor m-aş duce.
Te-aş invita la o cafea…
La ceas târziu în miez de noapte,
Cu glasul fin, de catifea,
Auzul să-mi dezmierzi cu şoapte.
Să-ţi rezemi capul pe-ndelete,
La pieptul meu, pentru odihnă,
Eu să te mângâi lin pe plete,
Să te veghez blajin, în tihnă.
Să-mi fii apoi ce nu îmi eşti !…
Ca vinul bun să-mi curgi prin vene !
Să te alint, să mă iubeşti,
Acum şi-n clipele eterne.
Ascultă-ţi inima cum bate
La unison cu-a mea simţire,
Nu-i amăgire… Ce se zbate
E dor, e tainică trăire.
Să-ţi fiu, ce nu ţi-am fost, femeie !…
Trup, suflet, aripă, ursită,
Un tot ! A nemuririi cheie
Pentru-o iubire nesfârşită.
COMORILE IUBIRII
Autor: Aurelia Oancă
La focul sobei stau și ascult
O caldă melodie,
Ochii-i închid și-n al ei tumult,
O las să mă imbie.
Pe note fug a mele gânduri,
Și se opresc la tine,
Apoi încep să scrie rânduri
De dragoste și bine.
Scânteile din șemineu,
Se zbat fără-ncetare,
Aici suntem doar tu și eu,
Și nu-i o întâmplare.
Povești de dragoste se țes
Pe portativul serii
Apoi din inimi calde ies
Comorile iubirii!
E viata mea frumoasa poezie
Și tu ești sufletul din ea,
Inimii mele ești magie
Tu cu o simpla mingiiere,
Îmi iei puterea de a ma apara.
Tu, ca un drog ma ametesti,
Cu ochii tai verzi ca smaraldul
Și-n suflet știi să îmi daruiesti
Și marea albastra și neantul.
Ești cavalerul meu nocturn
Frumos asemeni unui prinț
Ce-a coborit dintr -al sau turn,
Cind vii în noapte sa m-alinti.
Nu am cuvinte sa insir
Ce ești tu pentru viata mea
Ești aerul pe care îl respir
Fără de tine sa trăiesc nu as putea.
Tu ești natura și culoare, zimbet
Ești liniștea ce-si poate un om dori,
Iar eu îți sint, perechea ta de suflet,
Care te vrea aproape și vrea a te iubi.
Inger calator pe firul unui dor
Intr-o minunata zi de vara
I-am oferit iubirii gazduire
In suflet ne plutea usoara
In aburi dogoriti de fericire
Si-n cantec mirific de flaut
Romanta a gingaselor flori
Imbujorati c-un aer precaut
Ne-am daruit in ale ei culori
Si-n arzande candele de dor
Fiori de patos ne topeau inima
Si imbatati de mirajul inodor
Noi i-am gustat iubirii, patima.
PĂŞEŞTE PRIN INIMA TA
Păşeşte prin inima ta,
Desculţă, pe pajişti de dor,
Ai chipul frumos, nimb de stea,
Dă-i visului aripi de zbor.
Păşeşte prin sufletul tău,
Acolo sunt eu să te am…
Voi fi lângă tine, mereu,
Sunt scut, sunt iubire, sunt ram.
Te ung cu balsam de cuvânt,
Te-acopăr cu versuri de-amor,
Din vis, coborând pe pământ,
Prin dragoste calcă uşor.
Primește-al răsfăţului joc,
Te-aștept pătimaș, cu alint,
În nopţi tăinuite, de foc,
Pe paturi în strai de argint.
Pe-al iernii domol recviem,
Se simt primăveri care vin
Cu fluturi dansând în tandem,
În crânguri cu flori de mălin.
Păşeşte-n al inimii rai,
Mă cauţi din vremi de demult…
Din fructul oprit, muşcă ! Hai !
Trăieşte-al iubirii tumult !
Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată,
La cel statornic, n-are cum. Rămâne numai ea.
E ca-n povești, când un băiat e-ndrăgostit de-o fată,
In lumea asta, nu mai este altcineva.
Ea, Prima dragoste nu moare, dar se poate ofili.
Cu siguranță ea-i curată. Face lumea fericită.
Ea e legată de mari suferințe, care te-or căli,
Dar și de ignoranță. Iar curiozitatea-i chiar nemărginită.
Se știe clar că un bărbat e norocos,
Dacă el, e prima iubire a unui femei.
Dar o femeie-i norocoasă, cu-n destin frumos,
De-i ultima iubire a bărbatului și-o știu doar ei. .
Iubirea, prima, ultima, e o Tortură.
Cu ea, Mori și Renaști în fiecare zi
Și pentru ea-ți dai pâinea de la gură
Și capeți siguranță, numai când apar copii.
De fapt iubirea-ncepe cu Adam și Eva.
Legenda spune că ea l-a momit cu-n Măr,
Nici n-avea cui să îl ofere la altcineva
Și da, știa că-i un păcat, ce-i fără de răscumpăr
Unde s-a dus, mai știi, iubirea noastră ?
E întrebarea ce de regulă, se pune la sfârșit.
S-a vestejit cum se usucă floare-n glastră,
Căci Eu, sau Tu, sau Amândoi, probabil am greșit.
Iubirea, e povestea fără de sfârșit.
Ea este dăruirea fără de condiții,
Mulți chiar vor crede c-ai innebunit,
Dar tu o știi și fără premoniții.
Iubirea nu cunoaște Rațiunea pură,
Nu poți să spui, de ce iubești ca un nebun, pe cineva.
Iubirea-ți fură chiar și vorbele din gură
Și n-ai nevoie de nimic, decât de ea.
Știe oricine că iubirea n-are vârstă.
Bătrân sau Tânăr, mințile se pierd la fel.
Mărul Păcatului, chiar se mănâncă, nu se gustă,
Ești fericit, doar dacă ai mâncat din el.
Se zice des, prima iubire nu se uită niciodată.
Nici n-are cum, ea este marele Big Bang,
Și-or să dispară orice diferențe, orice rang.
Este nevoie doar de un băiat și de o fată .
VALSUL FULGILOR DE ZĂPADĂ
La geamul tău bezeaua-ţi dulce,
Zbor tainic, desuet salut,
Adie lin, gingaş aduce
Căușul palmei să-l sărut.
Ochi de fereastră ne desparte,
Priveşti cum ninge pe alei,
Ferite jinduri, de departe,
Mi-aprind în inimă scântei.
Un acordeon… Ce feerie !
Afară cântă-un saltimbanc,
A iernii tandră elegie…
Hai, la un vals, în micul parc !
Vrăjiţi de-a dansului magie,
Doi fulgi, într-un divin tandem,
Se vor retrage-n sihăstrie,
În al iubirii rai boem.
S-or alinta pe pat de-omături
În noaptea viselor târzii,
Suflete dragi vor sta alături,
Trupuri de foc se vor iubi.
Vor reveni spre dimineaţă
Înamoraţi, în alb decor,
Doi saltimbanci pe căi de gheaţă,
Două destine… Un amor…
Eu nu ți-am spus, n-am vrut să știi
Că te-am iubit fără speranțe,
Ți-am scris chiar multe poezii
Atunci în scurtele vacanțe.
La geamul tău, pe înserat
Treceam atât de des,
Eu multe flori am adunat
Doar ție ți-am cules.
N-am îndrăznit ca să îți dau
O floare nici în vis,
Doar mamei, fără ca să vreau
De tine eu i-am zis…
Cănd te vedeam că ieşi la geam
Mă cuprindeau fiori,
Şi foarte mult eu îmi doream
Să te sărut în zori.
Dar n-am putut, n-am îndrăznit
O vorbă ca să-ți spun,
Treceai pe drum, nu te-am oprit
Şi rău ce-mi pare-acum…
Aş vrea din nou, dacă mai vrei
Să mai apari la geam…
S-au dus în grabă anii mei
Dar tot vreau să te am.
Eu te-am iubit atât de mult
Măcar acum să știi…
Mai stau şi azi la geam și-ascult
Tot sper…că ai să vii!
In sclipiri de raze violete de amurg
Doi fosti indragostiti , pe-un litoral
Iubirii i-au dat intalniri de dramaturg
Si-au inceput cu ea un dialog regizoral
De ai uitat cumva a noastra adresa,
Noteaz-o, te rugam! Sa nu gresesti!
C-avem o urgenta , dorinta expresa,
Inimile zdrentuite, sa ni le captusesti!
Iubire-ai asculta ,caci ea plutea in aer
Si intristata de a lor poveste de amor,
Le raspunse pe-un ton oarecum sever,
Caci ea voia sa sara repede in ajutor:
Plecata de la voi, n-am fost vreodata!
Si nici adresa voastra, n-am uitat!
M-ati aruncat crezand ca-s demodata!
Usor m-ati ratacit si m-ati discreditat!
Abea acum realizati cu disperare,
Ca focul iubirii ce-a inflorit in voi,
Trebuie intretinut prin colaborare,
Si brodat cu ata intelegerii in doi!
Cuplul cel trist s-a-ndragostit de dor
Si cu simtaminte fost-au rasplatiti
Povetele primite le-au fost de ajutor
Pe veci ei au ramas indragostiti !
AMORAŞUL ZGLOBIU
Azi-dimineaţă un amoraş, în şagă,
A poposit la mine în oraş,
Fără zăbavă a-nceput să tragă
Din tolba lui cu doruri în relaş.
Pe aripi cu iubiri fremătătoare
S-a pripăşit la geamul meu, discret,
A pregătit săgeata otrăvitoare,
Viclean, din zbor, mi-a-nfipt-o, lin, în piept.
Am râs şi-am zis : ” Hai, fi serios, copile ! „,
Ştiu, eşti şiret în zboru-ţi de lăstun…
Din arc divin, cu tandre proiectile,
Fost-am împuns prea des ! Deci, sunt imun !
Nu vezi ? Sunt ” nins ” ! Am vremuri fermecate
În urma mea, alei cu-amor şi nuci,
Îmbrăţişări prelungi, calde păcate…
Deci, pleacă ! Nu-ncerca să mă seduci !
A săgetat, zâmbind, zburând în zare
Spre alt oraş, cu arcul său zurliu,
Eu am rămas imun… Aşa-o fi oare ?
N-am cum ! Ai ochi de miere, trup nurliu !
EȘTI…..
Autor: Mircea Trifu
Iau din noapte o zi și din ziuă abisuri,
La uscat ți le-ntind, despletite în păr,
Aprind focul iubirii în soba de visuri,
Cu o verde scânteie înflorită, de măr.
Palmele-mi storc peste sânii tăi rumeni,
Ești ca o sedusă-ntr-un vis ce-am ales,
În noaptea de patimi, neștiută de nimeni
Sărutarea-mi recită și trupul ți-e vers.
Ești ruga sfințită ce o am de la mama,
Ești câmp ce-nfloresc lacrimările tale,
Ești crucea pe care îmi dârdâie teama;
Eu, numai pământ, in picioarele goale.
Sunt mii de indragostiti in lume
Ce-si fac vise in acest moment
Sunt mii de similaritati anume
Ce-s date de un singur sentiment
Mii de indragostiti se sarut-acum
Si cateva mii de flori in dar se-ofera
Se-aseamana perechile oarecum
Insa numai noi doi formam o sfera
Sunt mii cei care se tin de mana
Si isi spun soapte dulci de amor
Dar numai noi avem la indemana
Secretul soaptei picurate cu umor
Si cate mii azi isi unesc destine
Pe ale vietii cai pornesc amandoi
Dar numai noi cunoastem bine
Taina dragostei noastre in doi
Sunt mii si mii de gesturi comune
Ce pot fi gasite in comportament
Insa numai noi doi stim compune
Al iubirii noastre acompaniament .
Dacă vrei…
Dacă vrei să mă mai cauți și de mine-ți este dor,
Caută-mă în iarba crudă ,lângă tainicul izvor.
Eu, te aștept în nopți cu stele și în zilele cu soare ,
Lângă clipocitul apei , poposind în iarba mare .
Când îți vine doru- n suflet și nu te mai lasă- n pace,
Caută -mă acolo unde este liniște și pace.
Printre florile mărunte ,sădite de Dumnezeu,
Prin poiene , peste câmpuri , te aștept cu dorul meu .
Daca dorul nu te lasă ,nu mai sta pe gânduri multe,
Cauta-mă ,dacă poți , pe cărările din munte,
Eu , la umbra unui brad , întinsă pe iarba moale,
Te aștept ,să urci la mine , tu cu dorurile tale .
După ani de despărțire, înrobiți de-un dor nebun,
Să ne căutăm în lume ,locul nostru cel mai bun .
De sub cetina de brad ,să te văd venind spre mine,
Eu, cu brațele deschise , să alerg ,cat pot, la tine .
Daca dorul te apasă și îți face viața grea,
Caută-mă pe oriunde și aleargă-n calea mea .
Amândoi ținuți ,de mână, s-alergăm spre malul mării,
S-aruncăm dorul în valuri și apoi să-l dăm uitării .
De dragoste
Lumina ,sensibila la iubire,palpaie incet!
Ochii tai de catifea o privesc cu regret…..
Soapte de iubire fluorescente se aud in inserare…
Simt iubirea ca pe o caldura divina,ce parca ma doare!…
Fulgi parfumati cu mirosul tau se aseaza tacuti,
Puritatea zapezii depuse ne lasa aproape muti…
Ma privesti cu un inghet dezghetat de zambet,
Si candoarea iubirii ma transforma in cantec!
Smaraldul se-mpleteste cu noaptea-n priviri…
Si parca am uitat intr-o clipa zeci de dezamagiri..,
Dar nimic nu-i mai frumos ca iubirea,in viata,
Deci si cand faci un singur pas inainte ,invata!
Lasa focul din camin inca sa palpie
Lasa tristete din priviri!Sa nu te mai bantuie,
Priveste visare,dincolo de catifeaua noptii!
Nimic niciodata nu va mai sta impotriva sortii!…
FRUNZE ÎN TOAMNA
Iubita mea, din totdeauna și de azi ,
E-o Toamnă lungă , ca și viața noastră,
Mi-ar place să te plimb și pe sub brazi,
Îmi place să-ți aduc, Toamna cu flori, în glastră.
Și când te plimbi pe stradă, sub copaci,
Aș vrea să fiu o ramură îndrăgostită,
Să te cuprind și să te mângâi, tu să taci
Și să asculți doar vocea mea, șoptită.
Dacă aș fi o frunză-n toamna ta,
Te-aș mângâia cu gingășie și miros de tei,
Cu ramurile-mi brațe, te-aș îmbrățișa
Și-aș ști fără să spui, chiar tot ce vrei.
Avem noroc de-o Toamnă lungă și frumoasă
Și pân-la urmă , poate fi și Toamna vieții.
Cred c-am Puterea ca ce-i parte rea, să-ți fie scoasă,
Și s-așteptăm, seninul Dimineții.
M-aș vrea un pom, dar cu mai mult de două brațe,
Sa te îmbrățișez cu toate, când te văd.
Daca-ș fi Shiva, mâinile-ar putea să te agațe
Și să te-ncânte cu o ramură cu rod.
Aș vrea să fiu o frunză-n toamna vieții tale,
Dar nu o frunză spulberată-n vânt,
Ci frunza care-ți cade lin în poale,
Pe care-o iei și-o bagi în sân făr-un cuvânt.
Iubita mea din totdeauna și de azi,
M-am hotărât să fiu o frunză-n Toamna vieții tale
Și chiar dacă nu pot ca să te duc sub brazi,
Mă rup din ramură și-ți stau mereu în cale.
Aș vrea să fiu, tot ce ți-am spus acum,
Și-s curios de m-ai alege dintre-atâtea frunze,
Nu mă dezic, pot fi și frunza ruptă și căzută-n drum,
Dar vei rămâne veșnic, o iolă fără pânze.
Tu ești Pământul bun, în care eu,
O frunză-n vânt, chiar o să pot rodi,
Tu ai puterea, să mă faci din frunză, Zeu.
Acceptă-mă și nu te mai codi.
Am dedicat odată, Copaci fără Pădure
Nu-mi pare rău că nimeni, nu știe cine sunt
Regret că azi Copacul, e-aproape de secure.
Iar eu sunt pentru tine, numai o frunză-n vânt.
Frunzele mor, Copacul, chiar desfrunzit, trăiește.
Fii tu Copacul vieții, iar frunză-ți voi fi eu,
Nimic nu este veșnic. Iubirea însă este. Iar frunza cea desprinsă, să știi că sunt chiar eu.
Esti trunchi solid si eu ti-s verde ramura
Ce m-arcuiesc si inverzesc de al tau dor
Ardem ca seva prin tulpinile ce murmura
In codrul adorat ce-i al iubirii ambasador
Si-n freamatul hoinar de raze aramii
Ne daruim pur iubirea providentiala
Si ne-mbatam de-amor in ciuda vremii
Fermecatoare furtuna-n patima nuptiala
Si-n ceara scursa a timpului petrecut
Am pus atatea soapte de patos auriu
Reflexe dintr-un foc zeiesc neintrecut
Cu frunze ratacite in nuante de fumuriu
Inlantuiti de dragoste formam copacul
Ce-si apleaca coroana impovarat de ani
Fericiti, cu bucurie ne vom duce veacul
Lasand admirabile radacini de suverani !
Privirea-ti de smarald ma-mbata si ma cheama
Spre zari straine si-n infinit sa fim calatori
Fior adanc ce tremura timid si se destrama
In ochisorii dragastosi si dureros de visatori
Deopotriva e otrava si dulceata in verzile priviri
Ispita dulce ce te-mbie sa bei din al sau potir
In ochii fragezi pierduti in nemarginite trairi
Vad stropi de speranta ce-s pentru mine elixir
Si insetat ma inec in privirea-ti de smarald
Ce ma transforma-n cersetor flamand de dor
Si-ntr-o cascada de rauri stravezii ma scald
Ma-nalt si ma cobor in sideful verde ce-l ador!
Ploua cu ample sentimente
In ziua cand ne-am intalnit
Si sub umbrela dragostei ardente
Imediat , noi ne-am adapostit
Si clipe de entuziasm in rauri
Ne-nvaluiau in dulci torente
Si patimas ne leganau in valuri
Aromele afectiunii elocvente
Atat de-ndragostiti ne sarutam
De-amorul ireal eram sorbiti
Si-n ploaia fina-ncetisor dansam
Intr-o furtuna de fericire ametiti
Si-n anii care au urmat apoi
Ne-am baut cu ardoare fericirea
Chiar de-au venit si nori si ploi
Umbrela dragostei a fost iubirea!
Frumoasa-i seara sfanta de Craciun
Din clipe pretioase de iubire
A inceput a noastra-ndragostire
Din fire de nisip si pietre fine
Unite-n mii de saruturi cristaline
Ne-am incropit sfios iubirea
In doi noi ne-am gasit menirea
Si ne-am legat a nostre destine
Lipite-s cu-n liant ce le mentine
Din razele de soare si de luna
Noi am topit iubirea impreuna
Si am facut din doua inimioare
Doar una singura stralucitoare
Iubirea noastra cea astrala
Eterna pecetluire ancestrala
A infruntat furtuna vietii
Si a ramas ca-n anii tineretii
Notele muzicale valsau mandre
Pe-o partitura, intr-un coltisor
Se unduiau in miscari tandre
Invaluite-n dragoste pluteau usor
Si-nflacarate de-atata iubire
De-acum zburdau pe portativ
Se-nghesuiau s-aduca fericire
Si-ndragostite se-alintau auditiv
Inlantuite-n aburi de melancolie
Iubirea li s-a imprimat definitiv
Si la final de vals , cu veselie
Au desenat o inima pe portativ
Sunteti atat de diferiti si totusi va iubiti
Calcat-ati in picioare al increderii prag
Un pic va e bine, s-apoi iar va despartiti
Doi poli opusi,dar care puternic se atrag
Sunteti asemeni cum e apa cu uleiul
Convietuiti ,dar nicand nu va contopiti
De suparare-mi plange acum condeiul
Imi amintesc candva cat erati de lipiti
Sunteti o primavara si o toamna adunate
O vara verde si-o iarna cu viscol si cu vijelie
Sunteti ca doua condimente incapatanate
Ce nu pot sta impreuna in aceeasi felie
Ciudat, cu toate acestea, totusi va iubiti
Si uneori sunteti extrem de-ndragostiti
Cu mierea dragostei o vreme va hraniti
S-apoi dupa o cearta , dinnou va risipiti.
Sunteti frumosi si inca mult prea tineri
Nici nu realizati ca tineretea-i trecatoare
Orgoliile-s mari , nu stiti s-aveti abtineri
Va harjoniti intr-una ,biete inimi jucatoare
Iar daca sunteti despartiti ,dorul va doare ,
Nici impreuna parca nu sunteti sortiti
Ca nu puteti s-aveti o viata lina curgatoare
Si cum ceva nu merge usa-n urma o trantiti
Si-asa traind in oscilatii va amagiti cu anii
Cand sunteti amandoi, cand sunteti separati
Erupeti si-aruncati cu lava fiarta ca vulcanii
S-apoi la scurta vreme iubire iar va declarati
De nu veti obosi in acest carusel ametitor
O sa va osteneasca-i vietii ani, si-o sa-i simtiti
Si-atunci o sa va domoliti ,calm si impaciuitor
Desi sunteti atat de diferiti ,voi totusi va iubiti…
Gelozia, un veritabil carburant
