Poezii pentru sufletul meu, de Mihaela CD
la mine versurile au venit singure…din durere si din iubire…eu n-am facut nimic deosebit…decat le-am scris
Suflete pereche
Ne unduim usor prin valurile vietii
Plutind elegant prin griji si bucurii
Si savurand in duet aroma diminetii
In versuri ii aducem iubirii, marturii
Simtim la fel viata si rezonam la fel
Dragostei i-am dat o egala masura
Suntem facuti dupa acelasi model
Sa calatorim cu-a timpului trasura
Noi ne-am cautat in imensul univers
Prin lumea cea impartita nepereche
Gasit-am iubirea,cu noroc, din mers
Simtind vibratia de suflete pereche!
VINO
Autor:Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )
Vino mai aproape…
Pajişti stelare-ntre noi…
Noapte de vară
Împărăţind, ancestrală.
Vino mai aproape…
Câmpuri cu maci şi-amintiri
Mângâie clipa…
Timpu-şi răsfrânge aripa.
Vino mai aproape…
Păduri de verde-aburind
Spre dimineaţă
Sărut de rouă-mi răsfaţă.
Vino mai aproape…
Stau licuricii covor…
A mea lumină
Să fii mereu, fără tihnă.
( vol. Călătorul, ed. Vatra veche, 2018 )
Las iubirea-n larg să zburde
Las iubirea-n larg să zburde,
Pe un cer nemuritor,
Inima de dor se-ascunde,
Visele plutesc pe-un nor…
Las dorința să inunde,
Inima ce arde-n foc,
Să stingă candele nude,
Răsfățate într-un joc!
Clipele cernute-n noapte,
Muguri cruzi croiesc pe buze,
Licăriri în mii de șoapte,
În amurg se zbat difuze…
Las iubirea-n larg să zburde…!
Ti-am pus inima in palma
Ti-am pus inima mea in palma
Si te-am lasat sa pleci cu ea
Si-n noaptea tacuta si calma
Eu te-am rugat s-ai grija de ea
Ani multi ati hoinarit prin lume
Tu si cu inimioara mea, la pas
Si ati redescoperit noi cutume
Traind iubirea-n arc de compas
Chiar de trecura multe toamne
Inima mea, nu-i inca obosita
Nu poate nimeni s-o condamne
Ca-n palma ta vibreaza fericita!
FLUTURE ALBASTRU
Autor : Aurelia Oancă
Un fluture albastru mă visez,
Pe ochiul tău punând o sărutare
Apoi pe a ta inimă m-așez,
Crezând că e o minunată floare.
Cu tremurul de aripi am să-ți spun,
Tot ce vibrează-acum în al meu suflet
Și din nectarul care îl adun,
Să îți trimit pe-al vântului răsuflet,
Povestea mea ce prinde-n ea o viață,
Dar care și-a făcut un zid imens,
Am suferit și am primit povață
Că a iubi, e sentiment intens.
Nu poate orișicine să îl ducă,
E greu deși e lucru nevăzut,
Te face dintr-un om, o grea nălucă
Sau o petală-n vânt, ce a căzut.
Privește dar un fluture albastru,
Iubește-l cu un dor nemărginit,
E bibeloul fin de alabastru
Care-ți va spune cât eu te-am iubit !
Alintări de vise
În umbra ta, se mișcă, valuri-valuri,
lucind alene, gânduri ce-mi apar,
te-nvăluie-n priviri și-apoi dispar
în lumi nedeslușite, prin portaluri.
Revin, plutind pe ape liniștite,
te caută, din nou, și te găsesc
în trupul tău, pe care-l copleșesc
cu sărutări fierbinți, nepotolite.
Iar gândurile tale? Nu mai ai!
La mine-s toate, mă iubesc în voie
în timp ce tu printre-ale mele stai.
Iubita mea, mă pierd de bunăvoie
în alintări de vise. Ce spuneai?
Că sărutări o viață o să-mi dai?
Nu-ti cer nimic…
Nu-ti cer nimic …si totusi vrei sa-mi dai
Buchetul fericirii parfumat de altadata
Din drum te-ntorci ,cu mine vrei sa stai
Sa mai traim frumos ce am trait odata
Nu-ti cer nimic…si totusi vrei sa-mi canti
Romantele cu amintiri de dor presarate
Si inima pe portativ vrei sa mi-o incanti
Cu strofe -n versuri de iubire incarcate
Nu-ti cer nimic…si totusi vrei sa-mi spui
Ca tot ce-a fost si-a insemnat vreodata
Nu s-a pierdut , ba chiar vii sa-mi propui
Sa ne juram din nou iubirea de altadata.
Nu-ti cer nimic… si totusi vrei…
Sa nu uiti iubirea…
Nicicand sa nu uiti iubirea
Ce ne-a legat cu lant de dor
Si nici sa nu stergi fericirea
Din clipele pudrate cu umor
Fredonand vechile refrene
Cand trece-or anii peste noi
O sa-ti revina-n gand alene
C-am fost alaturi si prin ploi
Si-n momentele de-ntristare
Aminteste-ti cat ne-am iubit
Si transforma orice suparare
Visand ca esti iarasi fericit!
Intalnire cu fericirea
Sa ne-ntalnim iara cu fericirea
Ce-am vanduto pe a vietii ani
Sa fim iar parteneri cu iubirea
Si cu dragostea contemporani
Sa uitam de toamnele din vine
S-avem doar primaveri in gand
Sa ne acoperim cu valuri senine
Si sa fredonam al tineretii cant
Si-n sunet duios de mandoline
Sa-i fim iarasi vietii temerari
Sa alergam pe corzi de violine
Si fericirii sa-i fim iara faurari !
De-ar fi sa…
De-ar fi sa cant de suparare
As recita o ruga de tristeti
Iar marii i-as cladi hotare
Sa planga in a tale dimineti
De-ar fi sa plutesc de fericire
As dansa-n vant cu dragostea
Zburand prin soapte de iubire
As tapeta-n saruturi a ta stea
De-ar fi sa zburd de veselie
As imbraca si muntii cu umor
Iar in clipele de melancolie
Ti-as trimite un suras de dor
De-ar fi sa nu mai am simtiri
As strabate inerta pamantul
Si-as rascoli prin vechile trairi
In gand sa mi te-aduca vantul
De ce eu te iubesc tocmai pe tine?…
Ma-ntreb in gandul meu adeseori
Daca-i destin,noroc ori intamplare
C-ai aparut sa luminezi a mele zori
Si ne-am indragostit dintr-o suflare
Cine-a stiut sa mi te scoata-n cale?
Cum a facut ca sa ne-ndragostim?
Iar potrivirea semnelor zodiacale,
Nu puteam nicicum s-o prevestim!
De ce eu te iubesc tocmai pe tine
Cand mai erau atatia feciori in sat?
Cine-a intersectat a nostre destine
Stia ce ne-am dorit si ce-am visat?
De-o fi fost destinul scris ori noroc,
Ori de-o fi fost numai o intamplare,
Sentimentul nostru-i unul reciproc
Caci si azi ne iubim la fel de tare!
Doar tu si eu!
Pierduţi prin vise tu şi eu,
ne căutăm iubirea
şi ne-agăţăm de-un curcubeu
vânându-i fericirea…
In vise noi ne-ntâlnim
şi ne unim destinul
suntem doi îngeri ce iubim
încununand sublimul!
Ne mai trimitem sărutări
simţind ce e fiorul
când urmele noastre pe cărări
răstălmăcesc amorul.
In noi dorinţele arzând
adună-n palme ceara
şi lacrimile-ncet curgând
ne umple inimioara.
Ne cautăm ca doi nebuni
ca sa atingem ţinta
pe focul viu punem cărbuni
ne mistuie dorinta.
Pierduţi in vise tu şi eu
ne-am regăsit în lume
aşa vrea bunul Dumnezeu
sa-avem dorinte multe.
Sa ne iubim ameţitor
sa ne ucida dorul
eterna dragoste in zbor
ce-o va simţi cocorul.
Ne-om întâlni într-un sfârşit
şi vom uita de toate
doar tu şi eu: vis ravasit
iubindu-ne în şoapte.
Ingerul iubirii
Tu mi-ai venit in vise intr-o seara
Inger de iubire cu chip conturat
Cu aripile aurii pictate-n ceara
C-un glas gingas pe ton fluturat
Sosit-ai sa-mi aduci in dar iubire
Sa-mi umpli sufletul cel innorat
Sa-mi cante iar inima de fericire
Si cerul sa-mi zambeasca colorat
In cascade de farame cristaline
Mi-ai cutremurat , al meu gand
Purtandu-ma pe-a inimii coline
Inger al iubirii, m-alintai visand .
LUTUL DE AUR
Te simt, ești iubire…
A raiului cheie,
Blând cântec de lire,
Ţi-e suflet, femeie.
Ești înger pe creste
Din lutul de aur,
Cu pulberi celeste,
Al Marelui Faur.
Ești briză de mare
Cu trup de absint,
A ta dezmierdare
E val și alint.
Exult de iubire
Cu-ntreaga fiinţă,
A ta fericire,
Mi-e rost și dorinţă.
Cu jind te acopăr
În nopţi hibernale,
Gingaş, îţi descopăr,
Corole vernale.
A inimii doamnă,
Plămadă de dor,
Sub ploi reci, de toamnă,
Ești vară și zbor.
Mă simţi, ţi-s aripă…
Doi îngeri pe creste,
În fiece clipă
Iubesc, ca-n poveste.
Mai scrie-mi …
Mai scrie-mi vers de dor iubite
Sa stiu ca totusi nu m-ai uitat
Chiar de ti-s soaptele grabite
Si chiar de n-ai un timp ilimitat
Mai scrie-mi cu pana cea amara
Caci in singurarea inimii ranite ,
Viata-i doar o chinuita calimara
Cu clipe de alean si dor infinite
Mai scrie-mi un biletel de amor
Si umple-mi sufletul de fericire
Sa salte catre cer zburand usor
Citind o poezie plina de iubire !
Drumul catre inima
Chiar de teribil astazi v-ati suparat
Lasati si-o mica cale de intoarcere
Si nu luati decizii-n pripa, neaparat
Ca veti suferii de-a dorului coacere
Sa nu sapati un crater de intristare
Si de va certati sa nu distrugeti tot
Caci ce-ati cladit in ani de desfatare
Pierdeti impiedicandu-va de un ciot
Si oricat de bizar si greu v-ar parea
Dialogul, jaratecul iubirii-l reanima
Comunicand, chiar de poate durea
Veti croi un nou drum catre inima.
Vis de iubire
In vis de dantela mi-ai aparut
Si mi-ai zambit ca prima oara
Asa zvelt, un print mi-ai parut
Eu, o imbujorata domnisoara
Si ti-am raspuns cu un suras
Tu m-ai luat timid de mana
Zicand ca-ti place al meu ras
Si ca-s frumoasa, ca o zana
Tu printul meu, eu zana ta,
Ne-am adorat si ne-am iubit
Dar ploaia ce in geam canta
Mi-a rupt frumosul vis, subit
Si regretand m-am desteptat
Ca visul imi fusese intrerupt
Si spre geam m-am indreptat
Vrand cu furtuna sa ma lupt
Insa in drumul spre fereastra
Cu mintea treaza am analizat
Ca-n vis era povestea noastra
Ce o traim si-acum amorezat
Si-am inteles cat noroc avem
Ca fost-am daruiti cu fericire
Si viata ne sorbim in tandem
Traind aievea visul de iubire
Iubire de piatra si de neclintiri
Sa nu ma lasi, sa te ranesc iubite
Tu nicicand, sa nu ma lasi sa plec
Si chiar de-as folosi vorbe stirbite
Sa nu le crezi, ca sigur nu le judec
Iara de-ar fi sa raman fara slove
Din mutimea mea sa-ti amintesti
Doar cand spuneam vorbe suave
Si soapte dragi, in gand sa rostesti
Nu renunta,oricat as cere vreodata
Nu ma lasa sa te parasesc nicicand
Nu e iubire mai profunda si curata
Ca dragostea ce o sorbim flamand
Pe veci , impreuna fost-am miruiti
Sa pasim in doi pe val de amintiri
Si-n toti anii nostri fost-am daruiti
Cu iubire de piatra si de neclintiri.
Rasaritul nostru
Noi ne- am privit gingasul rasarit
Prin ramuri inverzind ingemanate
Cu ochii mintii catre cerul tresarit
Si respirand usor in clipe leganate
Soarele nostru, inimile ne scalda
In fiorul sarutului aprins in infinit
Si-n oceane de amor ne scufunda
Iar sufletele, definitiv ni le-a unit
Si anii au trecut, parca zburand
Prin viata gonind c-un pas fugarit
Amintirile se-anima rand pe rand
Vorbindu-ne de-al nostru rasarit .
Pasul nostru
Pasul tau si pasul meu, tot alaturi
Au dansat duios pe valul matasos
Prin arsite si extreme temperaturi
Mereu amandoi, mereu armonios
Pasul tau si pasul meu, impreuna
Ne-au dus pe al intelegerii drum
Prin soare , ploi si uneori furtuna
Arzand dublu, intr-un singur fum
Pasul tau si pasul meu, pereche
Ne-au inaltat pe piscuri si culmi
Pe noi carari, pe ulicioara veche
Purtandu-ne zambitori si calmi
Pasul tau si pasul meu, fin lipiti
Duet contopit intr-un singur pas
In mers cadentat, cu dor stropiti
Continuam pana la ultimul popas.
Melodia noastră
Eram deja demult în gândul tău,
Iar tu erai zeiţă pentru mine,
Nu ne-ntrecea iubirea niciun hău
Sau cele mai înalte culmi alpine.
Eram sedus, eram îndrăgostit,
Eram cum alţii n-ar putea-nţelege,
Eram şi cucerit şi fericit,
Eram deasupra de uman sau lege.
Priveam în jur ca de pe-un ring de dans
În care noi dansam o melodie,
Iar viaţa noastră, dulcele balans,
Era doar pas în doi şi armonie.
A fost atunci şi nu s-a terminat,
Căci melodia noastră e eternă,
Revine în surdină, repetat,
În variantă nouă, mai modernă.
În noaptea ce-a trecut, iar am dansat
Ca într-un ritual, ca-ntr-o poveste,
În care eu, ca prinţ, te-am invitat,
Privind în ochii-ți cu luciri celeste.
Pluteam cu tine-n braţe şi-mi doream
Ca ţărmul să rămână-n depărtare …
Se terminase dansul, dar păream
Sub vraja unui răsărit, la mare.
BALSAM
În clipa-n care tu m-ai strâns în brațe
A-ncremenit secunda-n mersul său,
Nu mai aveam pământ sub tălpi, doar cerul,
Acolo mă-nălțase pieptul tău!
Erai balsam şi binecuvântare,
Iar eu pluteam uşoară ca un fulg
Şi îmi doream… nimic să nu mă facă,
De-acolo, vreodată să mă smulg!
Înmugureau în trup, pe rând, fiorii
Şi mă-nfloreau senin, dumnezeiesc
Şi-atât de sfânt m-ai răvăşit în mine,
Că mă-ntrebam… oare-am murit…? trăiesc…?
Când m-am desprins de cer, ochii …”aceia”,
Cald mă priveau şi îngăduitor
Şi am ştiut că Dumnezeu, zâmbindu-mi,
A răscolit ceresc şi-adâncul lor…!
Un infinit de vieti
Un infinit de vieti de voi avea
Sa stii ca-n toate am sa te caut
Si te voi intalni in toate aievea
Chiar de-o s-o iau de la-nceput
Si-oricate alte amintiri ai aduna
N-ar semana cu iubirea noastra
Nici valsul dragostei n-ar rasuna
De-ar fi cantat de alta orchestra
Iubire profunda, cum avem noi
N-ai sa mai gasesti in alte vieti
Legatura ce-am creato amandoi
Cu alt suflet,n-ai s-o mai gasesti
Un infinit de vieti de voi avea
Sa stii ca-n toate am sa te caut!
Primul sărut,
Alunecai ușor ca un penel pe pânze,
În ochii tăi eu eram doar culoarea,
M-ai sărutat pentru prima oară pe buze,
Și de atunci, buzele tale îmi sunt chemarea.
Ne-am îmbrățișat cuprinși de dorință,
Și de atunci noi ne dorim zi de zi,
Suntem deveniți o singură ființă,
Unde ești tu, fără mine nu poți să fii.
Te adoram ca pe un tablou de Rafael,
Iubirea noastră -și trăia culorile vii,
Fără de tine n-aș putea sta de fel,
Și fără sărutările ce mi-ai dat din prima zi.
O magie a fost, pentru noi acea primăvară,
În care buzele noastre flaminde s-au sărutat,
De câte ori ne sărutăm, e ca întâia oară,
Iubirea ta e lucrul cel mai minunat,
Ce de multă vreme eu am așteptat,
Și nu-mi vine a crede că e adevărat.
Iubite primul tău sărut m-a fermecat!
Buchetul dorului
Intreaba luna daca-ti poate spune
Cat de intens , noi doi ne adoram
Si cate soapte pline de afectiune
Ne-a auzit cand inflacarati eram
Intreaba marea ,de-ti poate spune
De cate ori , in sarut ne evaporam
Cate valuri ne-au trecut prin dune
Atunci, cand de amor ne infioram
Intreaba vantul, el iti poate spune
Cate cuvinte inmiresmate a purtat
Si din silabe, a reusit timid s-adune
Buchetul dorului ce iar l-a repurtat
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc … dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor , o ploaie, însă … ce folos?
Ai fost pierdută … ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie … ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii … și pleci.
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, având puterea unui vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
Iubire astrala
Ca soarele si luna, ne-am indragostit
Sa traim mii de ani uitati prin galaxie
Sa dansam pierduti in timpul infinit
Si sa ne iubim curat in lumea azurie
Sa-ncercam sa-nmultim astri ceresti
Ce lumineaza si vegheaza omenirea
Si virtuosi sa doinim canturi lumesti
Casatoriti sa fim pe veci cu fericirea
Ne fie acoperamant de stele cerul
Si voal de vis ne fie marea albastra
Si-n valsuri sa danseze cu misterul
Pecetluind pe veci iubirea noastra
EU TE DORESC
Tu mă iubești, eu te iubesc
La amândoi ne dragă viața,
În ochii tăi îți înfloresc
Trei lăcrămioare dimineața.
Eu te doresc, tu mă dorești
Și ne dorim mereu plăcere,
Adesea când te întâlnesc
Eu te privesc…inima cere.
Eu te privesc, tu mă privești
Ne dezbrăcăm dintr-o privire,
Nu spui dar știu unde gândești
Tu vrei doar sex, eu vreau iubire.
Eu te aștept, tu mă aștepți
Să facem pasul decisiv,
Azi sunt convins că te îndrepți
Spre un răspuns afirmativ.
M-am desfătat, te-ai desfătat
Într-o clipită de plăcere,
A fost un gest nevinovat
Al unei patimi efemere.
Tu mă iubești, eu te iubesc
Așa ne vom iubi mereu,
E sentimentul omenesc
Un vis trimis de Prometeu!
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi … sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Îmi ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
INIMĂ DE ȚIGANCĂ
Eram un tânăr visător
Şi îmi doream o fată…
Un suflet cald şi iubitor
Cu o inima curată.
O țigăncuşă m-a vrăjit
Cu ochii ei căprui,
Din întâmplare i-am zărit
Cănd eu umblam hai-hui.
Privirea ei m-a săgetat
Erau două pumnale,
Fără să vreau, eu am oftat
În fața dumisale.
Ea a-ntrebat de ce oftez
Că-s tânăr de femei dorit,
Şi dac-aş vrea ca să o crez
Îmi face visul împlinit.
Priveam uimit un chip frumos
O fată mult visată,
Ea a lăsat privirea-n jos
Un pic cam ruşinată…
Un chip angelic, mă privea
Sub ale sale gene,
Atunci i-am zis că eu aş vrea
S-o i-au fără avere…
Fata în brațe m-a cuprins
M-a sărutat cu foc,
Scântei în ochi i s-au aprins
Şi mi-a răspuns pe loc.
Pe aripi de vis ea m-a purtat
În zbor, până la stele..
Ne-am sărutat, apoi i-am luat
O salbă de mărgele.
Am s-o iubesc până mor
E fată buzoiancă,
Un suflet cald şi iubitor
Inimă de țigancă!
Tu si Eu, un singur Noi
Tu si Eu intr-o vara ne-am intalnit
Si-am decis sa formam un intreg
Unul pe altul ,noi ne-am sprijinit
Iar dragostea, fostu-ne-a strateg
Tu si eu, nebuneste ne-am iubit
Plutind purtati de-al vietii val
Cu-ntelepciune si curaj deosebit
Privind mereu ‘nainte catre mal
Tu si Eu insemnam un singur Noi
Si-un cerc de foc si iubire suntem
Ce ne-nganam alintandu-ne-n doi
Si vom continua cat zile mai avem
Filamentele sufletului
Ce infinita bucurie far’ de asemanare
Cand ochisorii cei scumpi ii intalnesti
Si-ti rad, si-ti ganguresc, fara hotare
In ei iubirea neconditionata o gasesti
Un glascior in clinchet cand am auzit
Ca mi-a spus MaMa intr-o zi minunata
Pe loc de fericire inima mi s-a incalzit
Ardeam s-aud, poate mai zice o data
Un ghemotoc mic, dar plin de fericire
Ce-ti da trairi , emotii si sentimente
Femeii din tine ii daruieste implinire
Si-ti incalzeste a sufletului filamente.
Un trubadur in noapte
Cantai asemeni unui trubadur in noapte
Si-am inteles din ale tale iscusite soapte
Cantarile-ti de matase umplute de amor
Ca-si aflau izvorul intr-un romantic dor
Din cetera sfioasa saltau inimi pe strune
Duioase vise ce-n gand pot numai spune
Ma-ndragostesc din nou, fioru-mi revine
Cu pretiose amintiri si sentimente divine
Si tremurul din razele lunii ma racoreste
Si -mi mangaie dorul din suflet ingereste
Si-ascult serenada ce ma suie pe creste
Visand la tine, trubadurul ce-mi lipseste!
Bunicule, mai spune-mi o poveste!
Balada dragostei nostre
Mi-esti vers de foc, mi-esti vant si cant
Ti-s soare stralucind, ti-s aer si pamant
Mi-esti inima din piept si vers inaripat
Ti-s dor indragit cu pasul mic si leganat
Mi-esti visul meu din miez de noapte
Ti-s ruga sfanta a pleoapei intre soapte
Mi-esti albatros de dor inaripat in zbor
Ti-s nimbul de iubire, de dragoste si dor
Mi-esti stalpul falnic ce langa mine stai
Ti-s pliu de rid descretit in flori de mai
Mi-esti piatra mea puternica de temelie
Ti-s auriul bronzului din zilele de iulie
Mi-esti dragostea tineretii intruchipata
Ti-s iubita vesela si zglobie de altadata
Mi-esti albumul de pretioase amintiri
Ti-s stanca ta alba de trainice neclintiri
Mi-esti clipa mea tainica de melancolie
Ti-s cantecul atat de drag de ciocarlie
Mi-esti licarirea sclipitoare din priviri
Ti-s parfumul adorat din rosii trandafiri
Mi-esti universul tot ,roata inconjurat
Ti-s gandul umplut de iubire murmurat
Suntem doar doi pamanteni intre astre
Rememorand balada dragostei noastre!
Nemuritoarele slagare de iubire
Eu și el,
Eu,
Tânără, suava copilita,
Dulce, frumoasă ca o garofita,
Părul abanos, împletit în cosite,
Chip bălaior în obraji cu gropite,
Buze cărnoase și roșii ca focul,
Ochii catifelati, căprui,
Pășeam agale-n urma lui,
Pentru mine, el era totul.
Atât vroiam, să-i fiu aproape,
Să-l urmez și-n pânzele albe,
Mi-l doream al meu ca să fie,
Alături până – n veșnicie,
Corpul un freamăt îmi era,
Doar de dorințe mă ardea,
El, îmi era iubirea mea.
El,
Înalt, frumos precum un brad,
Înțelesese că mi-e drag,
Când întoarse privirea sa,
Ochii acei frumoși de peruzea,
Îndelung la mine privi,
După felul cum îmi zâmbi,
Am înțeles că își dorea,
Să fac parte din viața sa,
Să-i fiu mereu alăturea,
Cuprins de o dorință arzătoare,
Mă prinse ușor de cingătoare,
Apoi într-o fierbinte-mbrățișare,
Mă topise cu-o sărutare,
Și într-a dragostei vâltoare,
Am împlinit un vis pe care,
Amândoi ni-l doream cu-ardoare.
Eu și el,
De-atuncia în iubire învăluiți,
Mergem mână în mână fericiți,
Dragostea ne-a unit pe viață,
Privim spre viitor în față,
Și ne-am unit în legământ,
Suntem un trup, un suflet, un cuvânt,
Și lăsăm urme frumoase pe pământ,
Visul de-a ne avea l-am împlinit!
Ne soptim cuvinte ingeresti
Din gingasia florilor de mar pudrate cu iubire
Si din a Lunii raze ce murmura pe la fereastra
Aprindem parfumate lumanari de regasire
Si ne-amintim cu dor de-ndragostirea noastra
Luminile din focul unduietor cu glas de flaut
Ce-nsenineaza instantaneu dorul nemarginit
Picteaza vazduhul ce-i al dragostei astronaut
Iar noi repetam acelasi vis armonios la infinit
Din clipele catifelate sfaramate-n valvataie
Ce ne-amintesc de cununia astrilor ceresti
Flamanzi, ne-nlantuim febril intr-o vapaie
Si ne soptim duios si cald, cuvinte ingeresti
Liniște ori nebunie!
E seară și câtă liniște, iubite!
Și caldă strălucire în ochii de safir,
Petale cu iubire, parfumate,
În cupe picurăm doar stropi cu elixir!
Entuziasmul clipelor de altădată,
Îl retrăim cântând la o chitară,
Sunt note ce nu pier niciodată,
Ecoul lor inundă mereu câte-o seară!
Aceste clipe pline de savoare,
Vor răscoli visele străvezii din noapte,
Minutele cerșesc etern a lor iubire,
Rătăcindu-se în calde și suave șoapte …!
Printre-amagire și încântare,
Sclipesc încă priviri senine,
Noi, încă, umplem cupe de iubire,
Le golim fără oprire…rămân urmele divine!!!
E noapte…și câtă liniște …se-așterne,
…ori nebunie,
…fie…!
SUFLET ȘI TRUP
Eu mă cobor în ceața amintirii tale,
Ecoul pașilor și mâna ta ți-o simt,
Pe ochii mei, cu gândurile goale,
Mă las încet prin vidul ce-l presimt.
Simt câteodată-n mine, nereale,
Parfumurile florii neculese,
Atunci abia prin mine trec spirale
De mângâieri, de carne ne-nțelese.
Tremurătoare mâna mi se-ntinde
Spre ceea ce ai fost și ești în mine,
Mă răstignesc pe formele rotunde
Și intru-n visul meu, ce-ți aparține.
Devin Neptun, izvoarele de lavă,
Rostogolindu-se spre cer, înaripate,
Ca doi sacrificați sorbind otravă
Din corpul lor cu buzele-asudate.
Și-ncepem iar cu începutul lumii,
Simțim ce recreează Cel de Sus,
În corpurile noastre sunt Stăpânii
La fel de sfinți și veșnici, ca Isus.
MIRESME DE MAI
Ce mireasmă de mai…
Amalgam flori-femeie,
Reaprinde în suflet
A iubirii scânteie.
Lin zefir, cer vernal,
Mângâind crânguri, dealuri,
Plouă, freamătă iarba
Peste pajiști, în valuri.
Ochii verzi, aripi roșii,
Zburăcind pe imaș,
Cu dorinţe suave…
Un firav fluturaș.
Taina lui e-o corolă,
Visul lui ? Rai și zbor !
Două lacrimi de rouă,
Două trupuri cu dor.
Atingându-se tandre,
Aripi, buze, petale,
Au trăit contopirea,
La a florii chemare.
Pântec de crisalidă,
Pârguiţi sâni în zori,
Taine, jaruri ascunse,
În plutiri de cocori.
Dezmierdări diafane
În decoruri verzii,
Senzuală zvâcnire,
Renăscând pe câmpii.
Pe poteci temporale,
În a clipei firidă,
Elegiaci şi vetuşti
Ne privim în oglindă !
În vernala trăire
Vag străin ne e chipul…
Niscavai fulgi în plete !…
Înflori-vom iar timpul !
Ce mireasmă de mai,
Fin parfum de femeie,
Cu iubire întoarcem,
A clepsidrelor cheie.
Prințul meu,
M-ai semănat mereu cu o regină,
Dar când mă uit și-ți văd ochii cuminti,
Cum își revars-asupra-mi dragostea divină,
În ochii mei, te-asemăn unui prinț.
Și glasul tău, când îmi răspunde așa duios,
La fiecare vorbă dulce-a mea,
L-aseman cu acela al unui Făt Frumos,
Ce străluce pe cer în chip frumos de stea.
Și dragostea cu care mereu mă însoțești,
Cu brațele tale tandre cu care mă sprijini,
Ești cavalerul drag, descris doar în povesti,
Ce-a coborit la mine, din vechiul măreț turn.
Ești trubadurul care în prag de seară,
Precum o pasăre dulce și maiastra,
Îmi face inima să mi se infioare,
Cântându-mi serenade de-amor pe sub fereastră.
Ești sensul vieții mele din fiecare zi,
Ești darul cel mai Sfânt , pe care l-am primit,
Prin tine am găsit puterea de-a iubi,
Și sufletul din nou surâde fericit.
Tu cel ce mă iubești și mă faci să trăiesc,
Tu care nu ai seamăn în cer și pe pământ,
Ești aerul pe care-l respir, oriunde eu pășesc,
Și fără tine eu, un nimeni asta sunt.
Mi-ai spus mereu că sint prințesa ta iubită,
Cum aș putea să fiu, de n-ai fi tu prințul meu,
Bărbatul mult iubit, care mă face fericită,
Tu cel cu care-mpart ce-i bun și ce e rău,
Tu cel ce îmi ești lumină azi în sufletul meu.
Nu-ti pot promite …
Nu-ti pot promite, toata marea albastra
Dar iti promit sa navigam in doi pe val
Si-o sa-notam alaturi in vesnicia noastra
S-ajungem impreuna pan’ la al vietii mal
Nu-ti pot promite, cer senin far’ de nori
Insa dupa orice furtuna o sa vina soare
Si iti promit sa ne trezim mereu in zori
Cu dragostea zambind in chip de floare
Nu-ti pot promite campia vesnic verde
Dar iti promit ca vom pastra amandoi
Inmugurirea frageda ce nu se pierde
Si-o s-o gasesti intotdeauna vie-n noi
O simfonie de iubire
Mi-ai lăcrimat flori albe la picioare,
Cu roua de miresme m-ai legat,
Să-ți fiu iubirea veșnic visătoare,
Când tu credință mi-ai jurat!
‘n-amurgul înserării iubirii i-ai dat glas,
O simfonie izvorând din al inimii extaz,
În adieri de vise-mi șoptești cuvinte dulci,
Le conturezi pe buze atunci când mă săruți!
Pășim spre veșnicie desculți printre alei,
Purtați de-un val feeric pe pleoapa unui cer,
Clipind iubirea noastră renaște din scântei,
Dragostea se revarsă-n a nopților mister!
Iubirea-mi este în jur, în suflet și în tine,
Rostogolite vieți prin zările senine…!
Te-astept pe-aceeasi banca
Te-astept pe aceeasi banca-n parc
Ce martora a fost tainicelor secrete
Si frunzele de tei se rasucesc in arc
Dupa marile iubiri soptesc regrete
Mai stii ce nerabdator te asteptam?
Cu emotii ascunse-n rosii trandafiri
Imaginea-ti pe retina mi-o sculptam
Eram topit dupa lucirea-ti din priviri
Iar tu veneai asa cocheta si duioasa
Mereu cu-acelasi mers fin si leganat
Si-mi amintesc de vremea ploioasa
Si un suras pe sub umbrela, minunat
Din tolba clipelor cu gingase soptiri
Vreau inima de bucurie sa-mi incarc
Te chem sa reinviem vechi amintiri
Te-astept pe-aceeasi banca-n parc !
Pretul iubirii
Ai imbracato-n bani, crezand ca e destul
Si rochie cu trena stralucitoare i-ai facut
Dar inimii sarace nu i-ai auzit protestul
Ea plange si regreta ca nu v-ati cunoscut
C-asa e dat, iubire sa nu poti lua pe bani
Si de obtii cateva grame de falsa fericire
In veci nu compenseaza cu a vietii ani
Tu n-ai inteles sensul cuvantului iubire!
Asa-i , e drept, ca nu poti trai fara bani
Si-acum oftezi, fiindca tu , asa-i crezut
C-ai sa-i poti castiga usor inima cu bani
Insa tot mai tare-n ochii ei ai decazut
Imbolnavit de euforia banilor sclipitori
Aflati in gramezi de nu-i mai stii aprecia
Te-au transformat rapid intr-un risipitor
Si crezi ca orisice ,cu bani poti cumpara
Nu vezi ca cel sarac esti tu, in realitate?
Ca n-ai avut iubire-n inima, de-un ban?
Si ai sa-ti cumperi cu bietele bancnote
Doar niste triste soapte de iubire-n van!
Iubire renascuta
In clipe tandre de iubire,dragostea ne-am topit
Ne-am alipit de fericire intr-un dor nemarginit
Intr-un extaz de amor cu simtaminte contopit
Cu pasi de bucurie si fericire care ne-au unit.
De-atata indragostire ne-am pierdut pe-un val
Purtati am fost, leganati, pe al dragostei hotar
Si imbatati de aburii iubirii pe al tineretii oval
Ne-am reinnoit vesnica iubire pe-al lunii altar
Purtand pe strune de chitara saruturi cristaline
Fiorul cel dintai cu freamatul tineretii in vine
Ne-am scufundat in visul scump dorul sa-l aline
In cantec de iubire renascut pe inaltimi divine.
Iubirea lor
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Iubirea ei … se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui … așteaptă, de dincolo de cer,
ca norii să dispară, cu tot ce i-a adus.
Iubirea lor, aceeași, se-ascunde în tăceri
și pare liniștită, dar suferă-n pustiu,
și simte cum își pierde, treptat, dintre puteri,
și plânge ca o mamă la moartea unui fiu.
Iubirea ei … se-ascunde, când știe c-ar putea
să se arate iarăși, să spună un cuvânt;
Iubirea lui … așteaptă, nu știu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.
Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârși,
căci nu “a fost odată”. O fi, sau n-o mai fi?
Îmbrățișează-mă
Îmbrățişează-mă cu inima ta ,
Caldă ,curată şi bună
Şi ține-mă strâns lângă ea,
Să simțim primăvara-mpreună!
Îmbrățişează-mă cu sufletul tău,
Frumos ca o rază de soare
Şi ține- mă lângă tine mereu ,
Să ningă pe noi pomii-n floare !
Ține-mă-n brațele tale cuminți,
Şi-alintă-mă cu vorbe blajine,
Să fim fericiții îndrăgostiți,
Sub soarele primaverii divine !
Îmbrățişați sub cerul senin ,
Să-aruncam privirile- n zare,
Şi fericiți pe cer să privim,
Şiruri de păsări călătoare!
Ia o crenguță din pomu-nflorit,
Şi pune-mi-o uşor la ureche ,
Peste părul la tâmple, albit ,
Să-ți fiu frumoasa fără pereche !
Cu dulci şi calde îmbrățisări ,
Să trecem prin viață- nainte ,
Aşteptând să vină noi primăveri ,
În viața noastră cuminte !
Pedeapsa la fericire
Din simtaminte fost-am zamisliti
Cu foc si ploi intesate de iubire
Si-n margelute de dor impletiti
Ne-am pretins dreptul la fericire
Tu rau curat ce-i lin si-nvolburat
Eu foc ce ard calm si-n valvataie
Cu ochii-ti mure negre inzestrat
Iar eu cu glas ce visu-ti intretaie
Ne-am adorat asa precum doi zei
Din’nalte ceruri asezate peste noi
Si-ncetisor faurind dragostei temei
Am primit pedeapsa fericirii-n doi!
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Lasa-ma sa-ti ating sufletul
Numai cu o lacrima de dor
In nopti infinit mi-e cantul
De dragoste-i purtat in zbor
Sa-ti cant in vers de iubire
Sa ti se aseze-n gand usor
Sa ne-ntalnim in nemurire
In dans fericit de fulgusor
Sa-ti cant cu cetera din mine
Si-n vant de armonii sublime
Sa transformam raul in bine
Sa ne-nbatam in vers si rime .
Nemuritoarele slagare de iubire
Aceeasi dragoste
Cand noaptea cerne doruri peste noi
Ne-mbratisam pe-a timpului vioara
Dezlantuindu-ne magnetizati in ploi
Ne sarutam timid precum intaia oara
Si ne lasam purtati in val de tinerete
Si-i degustam prin patima parfumul
Ne -acoperim cu voal de frumusete
Si-nfometati ii soarbem clipei fumul
Ne inaltam cantand pe clape de dor
Imbujorand mugurii plini de fericire
Si ne marturisim in soapte de amor
Aceeasi dragoste,plina de nemurire.
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci iti cunosc a inimii vorbire
Si iti observ si dorul din oftat
Si unduirea slovei din soptire
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Caci noi respiram decat in doi
Si-ti stiu si cantecul necantat
O melodie formam amandoi
Sa nu ma minti ca m-ai uitat
Ca n-am batut in van atata cale
S-ascult minciuni ce-ai inventat
Doar ca sa-mi faci tu mie jale!
IUBIRE ALEASĂ
Autor: Aurelia Oancă
O floare când mi-ai dăruit
Și-n ochi ai pus iubire,
Cu buzele m-ai pironit
Iar clipa-i fericire,
În inimă s-a cuibărit
Mesajul din petale,
Un zid de dor am construit
Zidind vorbele tale.
Cu mâna ta m-ai apucat
În brațe strânsă tare,
Pe frunte tu mi-ai așezat
Sărut de neuitare.
Te simt în viața mea părtaș
Cu tine-s pretutindeni,
Plutim pe aripi de făgaș
Și nu ne vede nimeni.
Din zbor eu nu vreau să cobor
Și nici din scumpe vise,
Din întrezis am să dobor
Mici gânduri negre-nvinse.
Vom colinda cu ele azi
Și mâine, și-n vecie,
Peste-nălțimile de brazi
Și peste marea vie.
Departe-n zări vom poposi
Și ne vom face casă,
În ea pe veci noi vom dosi
Iubirea noastr-aleasă!
Amprenta iubirii
Un timbru pudrat cu iubire,mi-ai lipit
Pe-a sufletului meu, jilava scrisoare,
Si-n mari si oceane de dor ,m-ai topit
Din flori de vis, tu mi-ai facut carare
Tu ai lasat amprenta-n gandul meu
Si-am respirat prin culori de poezie
M-ai dezmierdat ,asemeni unui zeu
Mi-ai transformat si ceru-n fantezie
Cu fericire ai umplut a anilor desaga
Si-n clipele cele umbrite de tristeti,
M-ai alinat zicandu-mi ca ti-s draga
Si mi-ai inseninat a vietii dimineti !
Stop pe autostrada imbatranirii
Printesa esti in noaptea azurie dintre ani
Cand afara cerne luna fulgi usori de dor
Tu esti mireasa viselor alese de suverani
Si-a celui ce te-asteapta cu iubire in odor
Ochii-ti umezi de dor privesc pe fereastra
Si inima-ti in piept tresalta in duios enunt
Cu gratie plimbi rochia-ti de bal albastra
Prin gandul ce-l asteapta pe-al tau print
Si trandafirul alb ce ti-a fost daruit din vise
Suspina tulburat de al tau glas tremurand
In raze de lumina si perle de iubiri promise
Veni-va printul tau pe aripi de dor zburand
Petale în Calea de Vis
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
Și se făcea că mergi, luând cu tine
bucăți întregi din galaxia mea
rămasă-n întuneric și ruine,
cu stele stinse-ntr-o tăcere grea.
Iar pașii tăi, în mersul prin lumină,
treceau cu grija anilor pustii
pe-o cale nouă, rece, anodină,
pe care să te-ntorci n-ai să mai știi.
Se mai rotea-n căușul palmei tale
un soare trist, cuprins de asfințit,
ce-și transforma lumina în petale
și gânduri copleșite de sfârșit.
Iar tu mergeai, treceai prin visul meu
pășind ușor pe versuri de poeme
și nu știai că-i drumul către-un cheu
la care-am să te-aștept oricâtă vreme.
Iubite,iti mai aduci aminte oare
Primul tango cand l-am dansat?
Aveai pantofi de lac si-o floare
Din ochi, o clipa nu m-ai lasat !
Ne sorbeam cu priviri fierbinti
In pas dublu, apasat si cadentat
Si-am vazut,ca n-ai stiut sa minti
Din gesturi,iubirea fin s-a schitat
Tangoul in ritmuri unduietoare
Il stiam perfect, far’ sa-l fi-nvatat
Cu piruete tandre si ametitoare
La dansul iubirii ,n-am renuntat!
Pe ritm mai dulce sau mai atatat
Ne-am apropiat, ne-am distantat
Tu m-ai rasfatat si m-ai faramitat
In tangoul iubirii ne-am inaltat!
Nemuritoarele slagare de iubire
Să iubești o femeie,
Să iubești o femeie în viață nu-i deloc ușor,
Dacă pe cerul vieții tale, au plutit numai nori,
Să iubești o femeie, trebuie cu-adevărat să fii om,
Că -ntr-o clipă din înger, se transformă -n demon.
Să iubești o femeie, nu-i simplu dar e minunat,
Doar ea poate să -ți facă rai, dintr-al vieții iad,
O femeie de știi să o pretuiesti, poate fi,
Mângâierea sufletului, raza soarelui din zori de zi.
O femeie nu este simplu ca să o cucerești,
Dar ea poate fi visul, pe care mult ți-l dorești.
Să iubești o femeie când de-amar ți-e sufletul plin,
Ea e unica cheie ce-l descuie, e darul său divin.
Să iubești o femeie și tot binele din lume să -i vrei,
E să ii simți durerea din ochi, privind-o cu ochii tăi.
Să iubești o femeie, trebuie să bagi bine de seamă,
Înainte de toate ea, e iubită , soție, amica, și mamă.
Să iubești o femeie și când inima ta o cheamă,
Să-ți amintești înainte de toate, că este o doamnă.
De iubești femeia, respectă -i demnitatea în viață,
Mereu adu-ți aminte că ea nu e o cirpa, o zdreanta.
Cand iubesti o femeie, fă-i cerul vieții senin,
Dragostea ei, să-ți fie Altarul la care să te închini.
De iubești o femeie, fericirea i-o poți dărui,
Doar atunci când umăru-ti cere, să o sprijini.
Să iubești o femeie, doar așa vei reuși,
De-i faci ochii să zimbeasca, când în ochii tăi va privi.
Când iubesti o femeie, braț și călăuză mereu să-i fii,
Și-ai să vezi cu câtă iubire ea te va răsplăti și te va împlini!
NIMFA VEȘNICIEI MELE
Vino Dunare la mine sus pe munte-adapă-mi lupii,
C-a secat în noi lumina și încearcă să o-ndupleci,
S-o ajuti, de-ar vrea să urce pân-aici în taina lămpii
Căci e plină de-ntuneric vara mea cu maluri reci.
Loreley e ca altarul de măslin închis în umbră
Nu mai știu dacă lumina ei, se înalță sau coboară
Doar îi deslușesc cântarea picăturilor de ambră
Și mă-ndrăgostesc de vară din legenda ei amară.
O sa țes un rând de plopi fără soț pentru-amândoi,
Să aștept seara pe ramuri o lumină la fereastră,
De ai să treci aici pe munte Poezie-n sânii goi
Să ne scoatem iar din minți, toată fericirea noastră.
Și-o să-nfig aici baltagul să despart cerul de rai ,
E de-ajuns un singur înger peste tot ce nu se vede,
Simt ce simte Dumnezeu când dai versurilor grai
Ce ți le sărut pe gură cu un fir de iarbă verde.
Cioburi de lumină
Sunt malul, calm, îmbrățișat,
De valuri rezonând iubire,
Cu brațe albastru sidefat,
Urme de mângâieri-n privire…
Sclipesc cioburi de lumină,
Din veșnicia ochilor tăi,
Mă scald în privirea ta senină,
Tresar la umbra razelor văpăi!
De mână, alergăm prin valuri,
Șirag de sărutări ţesând ,
Iubirea ne-o tatuăm pe maluri,
Cu șoaptele desprinse dintr-un alint…
Rondelul iubirii
Au fost numeroase clipe în care,
Şi timpul parcă se oprea în loc,
Când infinitul se topea în mare
Iubirea o ghiceam într-un ghioc.
Mereu ne lăsam atraşi de visare,
Sub măslini nu era pace deloc,
Au fost numeroase clipe în care,
Şi timpul parcă se oprea în loc.
În iarbă dormeam, simţeam o răcoare,
Sub cerul cu stele prinse în joc,
Ne-mbrăţişam apoi fără-ncetare,
Săruturi curgeau cu patimi de foc.
Au fost numeroase clipe stelare…
Din buchetul roz ce-l aveai in glastra
A mai ramas, doar un ultim trandafir
El iti sopteste inca de iubirea noastra
Cand sorbeam din al dragostei potir
Acele zile pecetluite cu dor si iubire
S-au spulberat usor zburand pe rand
Din teancul gros cu clipe de fericire
Atat a mai ramas , un vis si-un gand
Parerile de rau te-ncearca si ti-e jale
C-ai incetat sa numeri vechile soptiri
Din dragostea eterna ce parea in cale
Au mai ramas regrete triste-n priviri
Nu-i timpul tot trecut ,mai este inca
O raza vie de speranta pe-al tau val
Si nu lasa vechea iubire sa se duca
C-a mai ramas un trandafir la mal.
Clipe de albastru
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
De-mi ești seninul zilelor de vară,
Te-mbrățișez cu brațele-mi de cer
Și c-o privire ca întâia oară
Când ochii-au fost iubirii mesager.
Iar dacă-mi vii ca mângâierea apei
Și mă cuprinzi în valuri de sărut,
Mi te voi scrie-n amintirea pleoapei
Ca un poem al clipei ce-a trecut.
Cu ochii-nchiși, te voi putea privi
Și-ți voi fi cer de-albastru și de rouă
În clipele când tu mă vei iubi
Și orice timp va fi o vară nouă
Iar de va fi, sub pleoapa mea, să dori,
Ne vom topi-n albastrul unei flori.
Patruzeci de ani de iubire
Cu infinita dragoste prietenilor nostri dragi
Trecut-au 40 de ani de la unirea voastra
Si astazi va zambiti, la fel de-ndragostiti
Si va completati la fel a inimii orchestra
Si-aveti in ochi aceeasi licarire de iubiti
Prin toate valurile vietii ati trecut in doi
V-ati facut vise si v-ati indeplinit dorinte
Ati ras si-ati plans alaturi,doar amandoi
Si n-ati cedat usor la ale vietii neputinte
Cu perseverenta si foarte multa iscusinta
Ati dat sclipire dragostei deja intemeiate
Si pe rand micutele fapturi au luat fiinta
Din dragoste curata, cu dor inmiresmate
Asemeni valului care-i scaldat de-o raza
V-ati desfatat in binecuvantata iubire
Si ati creat familiei voastre o reala oaza
Si ati umplut sufletele tuturor cu fericire
De-atata emotie astazi sufletul vibreaza
Privind duios la anii cei frumosi de iubire
Voi ati realizat ceea ce altii doar viseaza
Fiti veseli, bucurosi si dansati de fericire
Sa ne traiti ani multi tot intr-o stralucire
La multi ani sanatosi si plini de iubire !
Parc-a fost ieri, cand te tineam in poala
Si c-un suras gingas de inger ne priveai
Parc-a fost ieri, cand alergai spre scoala
Si cu multa sarguinta si ardoare invatai
Cu fericire vie ne-ai binecuvantat viata
Tu esti printesa noastra si mereu vei fi
Ne-ai daruit roua de bucurie dimineata
Si pentru tine ne-am rugat in fiecare zi
Oricat de grea sau usoara viata-r fi fost
Noi am fost si iti vom fi mereu alaturi
Ca numai tu ne implinesti al vietii rost
Nicicand, nimic, n-o sa ne dea in laturi
Mereu ai fost mandretea tatei, diamant
Iar mamei inima si-a sufletului bucurie
Toti trei urcat-am veseli al vietii versant
Sa-ti faurim un viitor pe o carare aurie
Si chiar daca la randu-ti, esti si tu adult
Pentru noi, mereu vei fi a nostra copila
Esti puiul ce ne-a facut parinti , demult
Si-asa o sa ramana scris pe-a vietii fila
Azi ne bucuram de frumoase rezultate
Si ne mandrim tare cu ale tale realizari
Cu timp si sarguinta roadele-s recoltate
De-acum e numai soare in a tale zari!
Sa-ti fie viata un cantec si numai voiosie
S-ai sanatate deplina si fericire sa emani
Cu flori de iubire sa fie sadit-a ta campie
Fie-ti plini de noroc si succes ai vietii ani
Iar visele sa ti se-mplineasca in armonie
Sa ne traiesti iubita noastra ,La multi ani!
Chiar în zi de Dragobete,
Frunzulița de scaiete,
Chiar în zi de Dragobete,
Când băieții pendelete,
Merg cu drag l-ale lor fete…
La căsuța cu cerdac,
Unde-am sădit liliac,
Scârțâie portiță-ncet,
Eu pe Gheorghiță-l aștept,
Cu dorul în inimioară,
Ca în fiecare seară,
Număr orele mereu,
Dar vad ca Gheorghiț-al meu,
De-o vreme mă cam minteste,
Și la alta să oprește,
Teamă am că nu mă mai iubește,
La min’nu se mai gândește.
Dar eu nu îmi sar din minte,
Și fiindcă-s fata cuminte,
Frumos astăzi mă îmbrac,
Și-am sa ies la hora-n sat,
Am sa-mi pun în par o floare,
Busuioc la cingătoare,
Și am să ies la jucat,
Cu Vasile cel bogat,
Care de mult îmi vrea bine,
Să se însoare cu mine.
Te-am iubit Gheorghe cu foc,
Și – ai dat cu piciorul la noroc.
Chiar de încă te iubesc,
La min’nu te mai pripasesc,
Gata, de azi m-am gândit,
Cu Vasile mă mărit,
Eu i-s draga, la mine-o sa țină,
Și-o să-i fiu bună gospodină.
De-oi purta-n suflet dor si-alean,
Vasile se trage din bun neam,
Să-mi treacă doru’de tin’ Gheorghiță,
Am să seamăn în grădiniță,
Drept aproape de portiță,
Flori mândre de lamaita,
Să te-mbete-al lor parfum,
Ori de câte-ori treci pe drum,
S-oftezi Gheorghiță din greu,
Că n-o fost să fii al meu.
Atunci când te-ai însura,
Dor de mine să-ți usuce inima,
Să n-ai liniște și pace,
Chiar de viața cursu -și face,
Dorul meu te-ardă cu foc,
Chiar de-o fi să ai noroc,
Să-ți frigă rău sufletul,
Să plătești scump iubitul.
Viața este trecătoare,
Își urmează cursul său,
Leana nu e fata mare,
Și nici Gheorghe nu-i flăcău,
Au încaruntit la tâmple,
Pasul li-i desperecheat,
Au obraji brazdati de riduri,
Trupul li-i încovoiat,
Merg pe drum iată vorbind,
Își aduc cu drag aminte,
Să duc către tintirim,
Cu lumânări la morminte,
Pe furiș ei se privesc,
Mai oftează când vorbesc,
Spunându-și c-o greșit mult,
C-au luat și n-au dorit,
Însă timpul le-a trecut,
Si nimic nu-i de făcut.
Dragi flăcăi și voi dragi fete,
Astăzi este Dragobete,
Iubirea cu voi sa fie,
Până sus în veșnicie,
Luați seama ce iubiți,
Să nu fiți dezamăgiți,
Alegeți cu sufletul,
Ca să n-aveți regretul,
Alegeți cu inima,
Chiar de-o fi a aștepta,
Dragobete să vă fie,
Dragoste și bucurie,
‘N inimă flacără vie.
Noi,
Eu sint soarele din zori,
Tu luna ce se scalda-n mari,
Eu sint curcubeu pe ape,
Tu iubirea ce îl soarbe.
Eu sint pentru tine clipa,
Tu îmi ești mie aripa,
Eu sint toata numai dor,
Tu îngerul calator.
Eu sint astăzi doar durere,
Tu-mi ești strop de mingiiere,
Eu sint valul ce se zbate,
Tu-mi ești malul unei ape.
Eu sint gindul cel pribeag,
Tu-mi ești tot ce-mi este drag,
Eu iubire și alint,
Tu-mplinire pe pamint.
Eu sint doar o jumătate,
Tu ești cea ce mi-o doresc,
Amindoi sintem o carte,
Pe care toți o citesc.
Eu sint fila frumos scrisa,
Tu coperta mea deschisa,
Amindoi în poezie,
Sintem numai frenezie(armonie).
Ți-ascult inima cum bate,
Mi-am trecut în treacăt palma,
Peste inimioara ta,
Și fiori mă trec de-a valma,
Și mă simt anapoda,
Inima-mi parca nebună,
A luat-o la galop,
Parcă chiar ar vrea să-ți spună,
Te iubesc și mult de tot,
Te cuprind apoi în brațe,
Și cu ochii aplecați,
Iti spun:vreau să stau o viață,
Să te iubesc cu nesaț,
Dar tu ești atât de trist,
Eu încerc să te distrag,
Iti soptesc:uite exist,
Și îmi ești atât de drag,
Îmi trec brațele în grabă,
La piept, ca să te string mult,
Lacrima ce-ți stă să cadă ,
Ți-o alin cu un sărut,
Tu timid mă strângi ușor,
Și începi fără de număr,
Să-mi dai sărutări de dor,
Apoi pui capul pe umăr,
Și începi să plângi iubire,
Necrezand că-n viața ta,
Poți sa plângi de fericire,
Că ți-ai găsit liniștea,
Eu încet îmi sprijin capul,
Lingă pieptul tău ascult,
Cum în inimă tictacul,
Spune, că mă iubești mult,
Dup-atita timp în care,
Am tot plâns și am oftat,
Azi în tandra-mbratisare,
Ne iubim cu-adevărat,
Și uităm tot ce ne doare,
Ne iubim că-i minunat,
Eu o lună, tu un soare,
Cit de mult ne-am căutat (așteptat).
Rugă de primăvară
Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu
Mă rog la ziua plină de splendoare
Să îmi alunge negura din vis
Şi luminat de zori cu felinare
Să-mi redescopăr visul interzis.
Mă rog la nori furtună şi la mare
Şă-mi poarte gândul prins în flori tei
Spre chipul tău ce arde-n depărtare
Şi fumegă în noapte cu scântei.
Mă rog să prinden clipele de mâine
În clipele ce ard nedesluşit,
Să fim doar noi sub cerul care ţine
Buchetul cu iubiri fără sfârşit.
Mă rog de cântul plin de nostalgie
Să ne dezmierde-auzul, cu viori
Ca valsul nou, prea prins în frenezie
Să ne rostească prin rotiri, fiori.
Şi tot mă rog cu ruga prinsă-n rugă
Să te întorci plutind pe dorul tău,
Ca în sărut dorinţa să se scurgă
Din dorul tău nestins în dorul meu.
Vinzi sau cumperi tot comerciant de iluzii esti
Si vorbele inselatoare bine le mai stapanesti
Pacalesti cu nonsalanta si c-un vis otravitor
Pe taraba vinzi fantasme unui suflet iubitor
Mintite si-nselate ,comercializezi biete iluzii
Cu ele inimii sa-i faci rosii si vinete contuzii
Vrajeala amagitoare schimba binele in rau
Si inima debusolata indata se trezeste-n hau
Nu te grabi , gandeste realist si ai rabdare
Caci oferte iluzorii a-ntalnit in viata fiecare
Nu vinde deci si nici nu mai cumpara iluzii
Nu-i da inimii derutate, amagiri si confuzii
Dorurile marmorate, toate s-au aliniat
Dorind sa cante intr-a inimii simfonie
Si-n tonusuri muzicale alternate variat
Au decis la final sa realizeze o rapsodie
In teme populare,dorul de tara si neam
Cu patos striga ca el vrea sa fie dirijorul
Concert in Re major strapuns de-alean
Salutand partitura ce poarta tricolorul
Indoliatul dor, de cei ce-s in cer plecati
Solfegii in rauri de lacrimi vrea sa faca
Notele asezate in contrast de intristati
In ritmate regrete portativul sa prefaca
Vesel si zglobiu vine dorul de copilarie
Sprintar ar mai dansa si el pe cheia sol
Pe corzi de violine cu oarece comicarie
Sa-si aminteasca vrea inocentul bemol
Din dragoste inflacarata in alegro fuge
Dorul tineretii purtand al iubirii sirag
Alearga prin gama, nimeni nu-l ajunge
Pe clape-ndragostite de tot ce-i e drag
Timid ,cu sfiala, vine mai apoi si dorul
Ce-l au in suflet mamele de-a lor copii
Ca de mult timp nu si-au vazut odorul
Si- asteapta rabdator si tandru a lor fii
In diferente vaste de duios si apasat
Se adunara intr-o tumultoasa melodie
Dorurile toate si-au cantat a lor pasat
Cuprinse in a inimii cu doruri rapsodie.
Femeia , Zeita amintirilor din viitor
Când nopțile iar sufletu-mi strâpung,
sper să te-ntâlnesc din nou în viață,
căci clipele rămase nu-mi ajung,
stând cu mine însumi, față-n față.
Aș vrea să-ți cer în brațe să mă strângi,
stiu că-ți dorești, nu te grăbi să pleci!
În două jumătăți de vrei să plângi,
și la pământ, cândva, ai să te-apleci.
Azi am să–ți cer și ultimul cuvânt,
m-aș ancora în suflul tău pe veci,
să-l simt de-oi fi și pulbere în vânt,
să-l simt din nou pe-acasă când mai treci.
Am să-ți mai cer și ultimul sărut,
de mâine trupu-mi nu-ți cere dovezi,
ca să-l păstrez în carnea mea de lut,
mai mult de-atât, nimic nu-mi datorezi…
POARTA SPRE INIMA MEA
Există o poartă secretă,
Cuvântul condeiului meu,
Păşeşte, iubito, discretă,
Te-aştept cu un stih, la antreu.
Ea are canaturi din pagini,
Poeme ce-n dar ţi le-am dat,
Tivită-i cu rime pe margini,
Iar pragu-i din vers fermecat.
Priveşti versatilă, timidă,
Ai trece… Nu ştii cum să faci !…
De dragoste, simţi, eşti avidă…
Hai, intră în cartea cu maci !
Portiţa e doar pentru tine,
Din slove facut-am zăvor,
Cu flori și simţiri cristaline,
Te-așteaptă al tău visător.
Poetul e-o magică cheie,
Ce inimi deschide, cu dor,
Iar patima ta, de femeie,
E-un lacăt tentant, răpitor.
Poteca ce duce spre uşă,
Pavată-i cu vorbe de-amor,
A inimii mele brândușă,
Vei fi în vernalul decor.
Portiţa va sta încuiată,
Odată cu trecerea ta,
Iar cheia va fi ferecată…
Vei fi pe vecie a mea !
O carte șarmantă-i iubirea,
Coperţile ei suntem noi,
În pagini ne-om arde trăirea,
Pășind pe catrene, în doi.
La nunta ta aveai in voal sclipiri
In ochi zarit-am iubirea din priviri
In trena-ti de dragoste imaculata
Se observa fericirea impregnata
Si inima iti salta vesela de fericire
Privind inspre norocosul tau mire
Dansau in aer sentimente de amor
Emotii de iubire si lacrimi de dor,
Si floarea firava din a mirelui rever
Purta al dragostei curate giuvaer
Atata tinerete si iubire adunate
Impodobeau acele clipe insemnate
Alaturi de tine au fost ai tai parinti
Intensele emotii le-au trait cuminti
Bucurosi sa vada fiica lor frumoasa
Stralucind in rochie alba de mireasa
Nasii v-au insotit in taina cununiei
Dand eleganta maretie ceremoniei
Suava te privea si draga ta surioara
Distinsa-n rochia roz de domnisoara
Amici, rude si prieteni s-au adunat
La nunta de vis, toti au participat
O seara fermecatoare si minunata
Fie unirea voastra binecuvantata !
In casnicie s-aveti mereu fericire
Si inimile va fie incarcate cu iubire
Si-n pas in doi sa traiti viata toata
Ca-ntro poveste cu ”a fost odata”…
PE MUZICA VIEȚII
Autor: Aurelia Oancă
Ca floarea albă vreau să fiu, iubite,
Cu zâmbet pur creat de Dumnezeu,
Ce prin petale dragostea-și trimite
Și tot ce poart-acum sufletul meu.
Din vise-am adunat mii de buchete,
În taina albă eu le-am îmbrăcat,
Petalele de fluturi sunt cochete
Și tremură în vântul parfumat.
Tu să mă strângi în brațe dimineața
Și să-mi alungi din minte orice nor,
Sărutul tău să știu că-nseamnă viața,
Privirea ta să știu că-nseamnă dor.
Ne cheamă viața spre a ei menire,
Ca floarea albă rodul să ni-l dăm,
Din dragoste să zămislim iubire,
Pe muzica vieții să dansăm!
Drumul care ducea catre fericire
Avea parfumul si urma pasilor tai
Il am si-acum pastrat in amintire
Cand tanara bateam pe-a sale cai
Pictat in vii culori de sentimente
Si-mpodobit cu ghirlande de flori
Cararea inimii in fragede torente
Avea impregnati bujori in obrajori
Verdele crud al tineretii-n floare
Ne-a avantat pe fagasul cel gatit
S-apoi dragostea cu a ei culoare
Ne-a tintuit in purpuriul neclintit.
In ochii tai negri vad iubirea
Imi spui ca ma iubesti ca la-nceput
Te rog,
Ești iubite a vieții mele culoare,
Saruta-ma te rog, cu ardoare,
Alinta-ma și dă-mi curaj
Cu tine viata e un miraj.
Iubește-mă te rog, ține-ma strins,
Imbratiseaza-ma cu patima,
Reda culoarea-n ochii mei ce-au plins,
Aprinde-mi iar focul Iubirii-n inima.
Iubește-mă te rog, iubite pin’la luna
Pina la stele în cer sus,
Iubirea ta să-mi fie o Cununa,
Pe care sa o prețuiesc nespus.
Iubește-mă, alinta-ma te rog mereu,
Saruta-ma, Imbratiseaza-ma iubite,
Căci vreau sa știi ca lingă tine eu,
Trăiesc azi firul iubirii împlinite!
Sa furi o stea si-un colt de luna
Un răsărit,
Eu și tu mina în mina,
Pe un drum necunoscut,
Ce-l străbatem impreuna
Cu-al iubirii răsărit.
Ochii mei care-au jelit,
Și erau străini și goi,
Azi privesc spre-un răsărit,
De Cind sintem amindoi.
Răsărit e Și-n inima mea,
De dragul tău se-nfioara,
Și de fericire curge lacrima,
Cind pe obraji încetișor coboară.
Cum e roua de pe flori în zori,
Ce le hrănește cind soarele-i doritor,
Așa-i iubirea ta, un răsărit de amor,
Mi-nvie sufletul ce-i năpustit de dor.
Sintem plini iarăși de speranta,
Chiar dacă drumul e necunoscut,
Avem din nou curaj în viata,
Privim cu-ncredere în noul răsărit.
Ne mingiiem și dăruim iubire,
Ca doi copii ne bucuram nespus,
Și acest răsărit ce ne aduce fericire,
Îl vom păstra senin, pin’la al nostru-apus!
Sa furi o stea si-un colt de luna
Esență îndrăgostită
Ce mlaștină e între-un ieri și-acum,
Ce-așteaptă ca un gând necunoscut!
Mă tem de el, ca de un ultim drum,
E-un rău sau doar un bine nefăcut.
E ca o poartă ce încă n-am deschis,
Sau e ceva ce-am rătăcit și neuitat,
Ceva ce-am încălcat, sau nepromis,
Sau am vândut ceva ce-am alintat.
Prin gămălia acului îmi sap un drum,
Să-l trec, ca pe o noapte de-așteptare,
Îmi târăsc sufletul ca flacăra prin fum,
Să ii șoptesc un semn de întrebare.
Și din răspunsul lui să-mi fac secure
Și-ndrăgostit ca lupul de-o furtună,
Din coajă de copaci să-i fac pădure
Și-un singur lac, odihnă pentru Lună.
Am să-i străbat necunoscutul drum,
Doar fruntea mea și coatele-s julite,
Căci mă târăsc numai pe cer acum
Și-am să ajung până la tine-n minte.
În seara asta
În seara asta vad oceanul de lumina
Cu picături de catifea.Si luna plina…
Pe cer vad ochi căprui ce ma privesc
Pe jos sunt pietre care ma lovesc!
În seara asta vreau sa cred ca va fi bine
Chiar dacă te comporți cum nu-mi convine
Chiar dacă sunt,chiar dacă nu-s ,chiar dacă tac
Pot simula ca-s fericita.Ma prefac…
Cu mâinile însîngerate de multi spini
Culeg doar floarea ce se naste-n maracini
Ascult al nopții glas tăcut precum un vaier
Si depanam mereu al vieții caier!
E seara spre dumineca,sa nu fim tristi
Sa râdem ca suntem,ca tu exiști,
Ca in hiperbole trăim cu sentimente
Ca nu suntem păpuși,nici minți demente
Nu-mi pasa ce imagine i-ai pus
Nu-ti pasa daca astăzi nu ai ras
Ne pasa doar de seara,sau de noapte,
Sa nu rămânem cu visari deșarte.
CÂND IUBIREA…
Autor: Mugurel Puşcaş
Când iubirea devine povară,
Vag amurg, insipid şi anost,
Să oprim roata trecerii vremii,
Amintindu-ne ce-a fost frumos.
Când iubirea devine povară
Şi privim înspre mâine tăcuţi,
Să renască în noi primăvara,
Să ne-ntoarcem, iubito, în munţi.
La cabana cu patimi e soare,
Focul arde-n cămin, jucăuş,
Ne aşteaptă cuminţi blânde fiare,
Apă bând din al mâinii căuş.
Vom călca pe poteci ancestrale,
Prin poieni, cu coroane de spini,
Doi asceţi, goi în vremi saturnale,
Veşnic tandri şi veşnic străini.
Luzi, vom arde în noi ce-i povară,
Extaziaţi, răbufni – vom spre cer,
Îndulcind cazna trecerii vremii,
Retrăind nopţi de – amor şi mister.
SĂRUTUL
Ascult cum fremătă copacii
Sub verde crud, ameţitor,
Vag, cerul se încrunt-a ploaie,
Noi doi ne sărutăm pe-un nor.
Privesc cum freamătă copacii,
Ramuri se arcuiesc sublim,
Sărutul nostru-i fără margini,
Nu este timp să ne oprim.
Lin, transcendând furtuni sau soare,
Din viitor înspre trecut,
Vibrând, cu bucuria vieţii,
Voi continua să te sărut.
Stejarii împletesc lumină,
Unindu-şi ramuri verzi spre cer,
Sărutul lor de clorofilă ?
Nu seamănă!… E efemer…
Plouă dual peste pădure…
E-al cerului sărut plăpând,
Sfinţind în amalgamul vieţii,
Iubire, oameni, ram, pământ.
Al dragostei sunet de pianina
L-am inventat mergand in doi
Eu noapte treaza si tu zi senina
Ne adoram cu sufletul din noi
Arpegii-n doi cantate pe o clapa
Asa sunat-a a noastra romanta
Eu foc viu si tu o cristalina apa,
Am dat iubirii , calda rezonanta
Viselor tale, printesa le-am fost
Si inima ta imi canta in palma
Noi fericii i-am oferit adapost
Val ropotind in furtuna calma
La fel suntem azi de indragostiti
Si vom ramane, in ciuda varstei
In mrejele iubirii strans impletiti
Fredonand sunetul dragostei!
ULTIM FESTIN
Nu întreba nimic… Stai lângă mine!…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic… Uite cum plouă!…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetuşti vom stinge
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.
E primăvara, totul se topeşte,
Priveşti cu ochi senini şi visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
Trupuri cu dor, blând, încă se mai cheamă,
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.
Calzi, răbufnind în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând cu jind, extaz, tăcere…
Uitate suflete, trupuri perechi.
FĂRĂ HOTARE
Autor: Aurelia Oancă
Aș vrea iubite să pătrund
În casa sufletului tău,
În colț de pace să m-ascund
Cu tine să mă porți mereu.
Să-ți fiu lumină când petreci
O noapte mai întunecată
Și bucurie pe poteci,
Și zâmbet, floare de mușcată.
În lacrimă să te mângâi
Când jalnic sufletul îți plânge
Și inimii să îi rămâi
Balsam din primul strop de sânge.
În zbucium să-ți fiu alinare
Și pacea în clipele grele,
Petală sub piciorul care
Va face pașii către stele.
Aș vrea să fiu dar nu mai pot,
Ai pus în plicul tău uitare
Și-ai încuiat în suflet tot
Ce-a fost în noi fără hotare!
DIN OCHI LUMINA…
Autor : Aurelia Oancă
Din ochi lumina mea se cerne,
Peste-al tău chip iubit și drag
Și peste ochii tăi așterne
Covor de dragoste în prag.
Îți dăruiesc în ceasul serii,
Cuvintele-mpletite-n aur,
Strălucitoare precum merii
Ce-s costruiți de-un meșter faur.
În miezul lor voi pune miere
Și le voi tăvăli prin stele,
Că tot ce-ți spun acum nu piere
Ci va trăi cum trăiesc ele.
De mă iubești tu vei culege
Cu inima a lor candoare,
Apoi din ele vei alege
Un tainic vers ce-n veci nu moare.
Pe strune îl vei pune seara,
Arcusul lunii va aduce,
Dulci armonii precum vioara
Când luna merge să se culce !
SUNT UN ROMANTIC INCURABIL
Sunt un romantic incurabil
Un om mereu îndrăgostit,
Sunt cetățeanul caritabil
La toți iubirea o transmit.
Sunt călătorul printre stele
Rătăcitor prin Galaxie,
Dar în nici una dintre ele
Nu simt atâta bucurie.
Sunt un galant cuceritor
Redutele nu-mi stau în cale,
Cu zâmbetul fermecător
Culeg nectarul din petale.
Din Liliacul parfumat
Sau din gingaşa Violetă.
Pe toate eu le-am invitat
Ca să le duc la Operetă.
Călătoresc din floare-n floare
Sunt îmbătat de-al lor parfum,
Aş vrea o pată de culoare
Nu vreau să merg singur pe drum.
Aş vrea să am o florărie
Ca să culeg doar Viorele,
M-aș parfuma cu Iasomie
La geam aş pune Micşunele.
Femeia e frumoasă floare
Noi grădinarii inimii,
Dacă nu am îngriji-o oare
Bărbații ce-ar mai iubi?
Sunt un romantic incurabil
Îmi place orice floare-n lume,
Doar de un lucru sunt capabil
Ca să iubesc, una anume!
Reîntoarcere
Te întorci către mine și pleci,
Mă întorc către tine plângând,
Mă iubești în tăcere,dar treci
Te urăsc,te iubesc așteptând.
Te întorci doar la mine mereu,
Te mângâi atunci când ești singur,
Mă urăști când îți calc visul tău
Și noaptea sihastră ți-o tulbur.
Și iar pleci și te-ntorci căutând
Chipul meu, glasul meu,line șoapte,
Sunt născuta ta pe pământ,
Ești destinul meu peste moarte.
Destinație Paradis
Ma trec iubite fiorii,
Pina-n ziuă cind vin zorii,
Căci ma stringi la piept mereu,
Ma topesc de dragul tău.
Ma alinți și ma săruți,
Cind in ochii mei te uiți,
Tresar toată și ma pierd,
Linga tine ma dezmierd.
O printes-asa ma simt,
Apoi tandru te alint,
Iti vorbesc ușor în șoapte,
Vrind sa fie numai noapte,
Ma ascund,la ține-n brate
Găsesc, a mea siguranță,
Tu ma mingii peste tot
Inima-i nebun galop,
Bate din piept sta sa sara
Și dragoste facem iara,
Mirosind al meu parfum,
Ma iubești ca un nebun,
Radiind de fericire,
Trăim clipe de iubire,
Ce ne par a fi un vis,
Destinatie Paradis!
SĂ NU-MI PLECI, NICIODATĂ !
Să nu pleci niciodată ! Să nu-mi pleci !
Vreau să te am la pieptul meu, pe veci !
Sunt mângâiere, sunt cuvânt, sunt scut,
Nu e destul ? Ce ţi-ai dori mai mult ?…
În primăveri sau în decorul alb,
Ai locul tău în mine, pururi cald,
Te voi înmuguri, te voi iubi,
În veri, în ale toamnei elegii.
De ce să te abaţi din calea ta ?…
Iubită eşti, cum n-a fost nimenea !
Străine ploi te vor răni pe drum,
Poeme, visuri deveni-vor scrum.
Tu eşti a mea, eu sunt al tău ! Suntem !…
Un delicat, superb, tainic tandem,
Ne e iubirea cântec, floare, zbor,
Nu-i loc de gând hain, amăgitor.
De vei pleca spre zările pustii,
Pierzându-te în aspre sihăstrii,
Îţi va fi greu pe recile poteci…
Rămâi, aici, la pieptul meu !… Pe veci !
In ochii tai negri , oglindita-ti vad iubirea
In fluvii si oceane de amor se limpezesc
Si-n somn simt ca ma mangai cu privirea
Si-ti simt iubirea-n gand cand ma trezesc
Ochii tai negri de care m-am indragostit
A lor iubire mi-au marturisit neostenit
Doi trubaduri ce inganau cu glas soptit
Ca-s langa mine si ma iubesc necontenit
Ochii tai negri cu mine-au ras si-au plans
Alaturi mi-au fost la bucurie si-ntristare
De-a lor sclipire de-abanos, legata-s strans
Si telepatic simt caldura lor si-n departare
Ochii tai negri-s nestemate , si-i ador ,
Ca-s darul scump prin care vietuiesc
Mi-s hrana fericirii si-a clipelor de dor
Sunt mangaiere si dorinta sa traiesc .
Nemuritoarele slagare de iubire
Seducție
Cind ma uit în ochii tai,
Peste tot ma ard scintei,
Iara inima-mi gingasa,
De dorința-i patimasa.
Te sarut, îți spun dulci șoapte,
Însă Cind te am aproape,
Singele-mi pulseaza-n vene,
Trupul într-un freamăt geme,
Închid ochii și dorind,
A ta dragoste în schimb,
Capu-n miini eu ți-l cuprind,
Te sarut cu dor flamind,
Și ma las în voia ta
Fără din mine,ce vei vrea,
Tu-mi răspunzi la fel cu foc,
Cind ma-nvalui de mijloc,
Ne iubim ca doi nebuni
Și ținându-ne de miini,
Implinim iată iubirea,
Ce ne-a duce fericirea.
Inger calator pe firul unui dor
TINEREȚEA-N DOI
Autor : Aurelia Oancă
Pornit-am pe un drum ce duce-n iarnă,
De mână prinși și dragoste purtați,
Deși avem a bătrâneții haină,
În suflet suntem tineri și curați.
Pășim timid pe frunzele uscate,
Ne doare rana toamnei pe pământ,
La fel și toamna noastră, drumuri bate
Ni-s pletele pudrate cu alb vânt.
Dar sufletele noastre mai respiră,
Un aer tineresc în tot ce simt,
Deși sunt mulți ce spun că ne expiră
O viață dăruită pe pământ.
Noi ascultare nu dăm decât vieții,
E singura ce vine lângă noi,
Chiar dacă-n spate-s ani bătrâneții,
Vom strânge-n brațe „Tinerețea-n doi” !
Dragi prieteni , Pentru ca ne aflam in sezonul dragostei intre sarbatorile de Valentine ‘s Day si Dragobete , ne-am gandit sa reinnoim pagina ”De Dragoste” a autoarei Mihaela CD . Pe aceasta pagina veti gasi ”stropi de dragoste” pe care autoarea vi-i trimite din sufletul ei catre sufletele voastre.
Va invitam sa deschideti pagina accesand linkul urmator:
https://poeziipentrusufletulmeu.com/de-dragoste/
Va multumim pentru fidelitatea cu care ne urmariti si va invitam sa ramaneti cu noi pentru ca urmeaza foarte curand noi si nenumarate surprize !!!
Va invitam sa va abonati Gratuit la revista noastra accesand butonul ”Urmaresc aceasta revista” care se afla in subsolul paginii. Asteptam cu drag mesajele si comentariile voastre .
Va multumim !
Imi spui ca ma iubesti ca la-nceput
Ma-ntreb de-mi vezi pe fata ridul
Caci sa-l acopar, nu m-am priceput
Si-am lasat viata sa-si puna oxidul
In par mi-au aparut fire de-argint
Ce se-nmultesc sfioase an de an
Tu ma cuprinzi in brate c-un alint
Si-alerg dinnou intr-al tineretii lan
Eram frumosi si radiam de tinerete
De-am fi ramas asa sute de ani
Sa nu fi existat cuvantul batranete
Si vietii sa-i fi fost pe veci sultani
De dor parfumati depanam amintiri
Despre duetul ce noi l-am conceput
Si bem licori ce-s sufletului rasplatiri
Si-mi spui ca ma iubesti ca la-nceput….
Nemuritoarele slagare de iubire
Perlute de iubire in mugurii vorbelor
Pe aripi de cupidon zburda -n simtire
Puf de melancolie in colivia viselor
Se-ngemaneaza intr-o dulce asfintire
In casa iubirii de flori vin sa cante
Si-n dans nuptial implinesc bucuria
Plutind in vals divin, inima sa incante
Ca dragostei vii ele-i sunt marturia
In lumea intreaga purtate-s de vant
Dau tonul fericirii , fara deosebire
Sclipiri de amor poarta-n cuvant
Nemuritoarele slagare de iubire!
Ce eşti, femeie ?… Totu-mi eşti !
Patimă, vis şi mângâiere…
Cu mersul lin, pe căi cereşti,
Păşeşti prin gândurile mele.
Cu chip frumos şi obosit
De-atâtea adieri de gheaţă,
Eşti dulce înger la zenit,
Rătăcitor pe căi de viaţă.
Ai ochii verzi şi visători,
Privirea ta-i lumină dulce…
Te-aş ridica de subţiori,
Spre zări, cu tine-n zbor m-aş duce.
Te-aş invita la o cafea…
La ceas târziu în miez de noapte,
Cu glasul fin, de catifea,
Auzul să-mi dezmierzi cu şoapte.
Să-ţi rezemi capul pe-ndelete,
La pieptul meu, pentru odihnă,
Eu să te mângâi lin pe plete,
Să te veghez blajin, în tihnă.
Să-mi fii apoi ce nu îmi eşti !…
Ca vinul bun să-mi curgi prin vene !
Să te alint, să mă iubeşti,
Acum şi-n clipele eterne.
Ascultă-ţi inima cum bate
La unison cu-a mea simţire,
Nu-i amăgire… Ce se zbate
E dor, e tainică trăire.
Să-ţi fiu, ce nu ţi-am fost, femeie !…
Trup, suflet, aripă, ursită,
Un tot ! A nemuririi cheie
Pentru-o iubire nesfârşită.
COMORILE IUBIRII
Autor: Aurelia Oancă
La focul sobei stau și ascult
O caldă melodie,
Ochii-i închid și-n al ei tumult,
O las să mă imbie.
Pe note fug a mele gânduri,
Și se opresc la tine,
Apoi încep să scrie rânduri
De dragoste și bine.
Scânteile din șemineu,
Se zbat fără-ncetare,
Aici suntem doar tu și eu,
Și nu-i o întâmplare.
Povești de dragoste se țes
Pe portativul serii
Apoi din inimi calde ies
Comorile iubirii!
E viata mea frumoasa poezie
Și tu ești sufletul din ea,
Inimii mele ești magie
Tu cu o simpla mingiiere,
Îmi iei puterea de a ma apara.
Tu, ca un drog ma ametesti,
Cu ochii tai verzi ca smaraldul
Și-n suflet știi să îmi daruiesti
Și marea albastra și neantul.
Ești cavalerul meu nocturn
Frumos asemeni unui prinț
Ce-a coborit dintr -al sau turn,
Cind vii în noapte sa m-alinti.
Nu am cuvinte sa insir
Ce ești tu pentru viata mea
Ești aerul pe care îl respir
Fără de tine sa trăiesc nu as putea.
Tu ești natura și culoare, zimbet
Ești liniștea ce-si poate un om dori,
Iar eu îți sint, perechea ta de suflet,
Care te vrea aproape și vrea a te iubi.
Inger calator pe firul unui dor