Sarutul

sarutul de mugurel puscas

SĂRUTUL

Autor: Mugurel Puscas

Ascult cum fremătă copacii
Sub verde crud, ameţitor,
Vag, cerul se încrunt-a ploaie,
Noi doi ne sărutăm pe-un nor.

Privesc cum freamătă copacii,
Ramuri se arcuiesc sublim,
Sărutul nostru-i fără margini,
Nu este timp să ne oprim.

Lin, transcendând furtuni sau soare,
Din viitor înspre trecut,
Vibrând, cu bucuria vieţii,
Voi continua să te sărut.

Stejarii împletesc lumină,
Unindu-şi ramuri verzi spre cer,
Sărutul lor de clorofilă ?
Nu seamănă!… E efemer…

Plouă dual peste pădure…
E-al cerului sărut plăpând,
Sfinţind în amalgamul vieţii,
Iubire, oameni, ram, pământ.

De acelasi autor: 

Ultimul festin

Duminica trupului meu

Sa nu-mi pleci niciodata

 

 

 

Un gând despre „Sarutul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.