Verbe-ma

Gǎseşte-mǎ ȋn noaptea rotundǎ şi flǎmândǎ,

Goleşte-mǎ de frici şi gustǎ-mǎ arzândǎ,

Goneşte-mǎ din iarnǎ ȋn alba primǎvarǎ,

Culege-mǎ mǎr verde cu iz de scorţişoarǎ.

Priveşte-mǎ cum tac ȋn gânduri prea albastre,

Grǎbeşte-mǎ spre tine cu nori pufoşi de astre,

Dezbracǎ-mǎ de suflet, adânc, pânǎ-n strǎfunduri,

Aratǎ-mǎ-n poeme , sǎlbatic, printre rânduri.

Doreşte-mǎ acum uitând cǎ va fi mâine,

Iubeşte-mǎ sǎlbatic şi neştiind pe cine,

Ghiceşte-mǎ ȋn palmǎ firavǎ şi fecioarǎ,

Ridicǎ-mǎ-n extaz aromǎ acrişoarǎ.

Doar verbe-mǎ ca marea ce ţǎrmul ȋşi sǎrutǎ.

Trǎieşte-mǎ. Doar viaţa asta şi poate ȋnc-o sutǎ.