Luceafarului

 

LUCEAFĂRULUI

Autor: Ratheida 

IRLANDA 

 

Doar tu îmi spuneai: “O, floare parfumată

Cât aș îmbrățișa crusta de adevăr!

Otravă de ar fi, mi-aș spune că e măr

Să mușc din spinul tău, să mor, să-nvii odată.”

 

Doar tu îmi spuneai: “O, zănatecă lună,

Cum searbădă îți clatini paloarea în refren!

Unde n-aș fi Luceafăr, cu asul din joben

Să-ți țes, nebun de alb, cu stele, pleata brună.”

 

Doar tu îmi spuneai: “O, Regină a nopții,

Cu aripile-n viscol și tălpi atât de reci…

Sihastro, în pârjol lași galbene poteci

Parfumu-ți nemilos, într-un canat al porții.”

 

Doar tu îmi spuneai: “O, draga mea tăcută

Cu flăcări în călcâi, tu, oacheșă făptură,

Mă leagă în mătăsuri, pe cord fie-mi sutură

La granița înserării, cu fir de alăută.”

 

Doar eu spuneam: “Iubitul meu, ce trudă

De inutile zbateri, să-mi fluieri spre pervaz,

Bobițele de rouă… palmele-ți, în extaz,

Doinind în cuib de pluș, sfiala de naiadă.”