In regatul iubirii

 

În regatul iubirii

Autor: Ştefan Doroftei Doimăneanu 

 

Când steaua polară pe genuni se revoltă

Dezgheţându-se-n focul din zorii fierbinţi,      

Când luceafărul încă rămâne pe boltă

Să-i admire în taină pe îngerii sfinţi,

 

Mesageri din neant, sori de foc reaprind

Trimiţând noaptea întunecată la somn,

Fascinantele doruri pe rând mă cuprind,

În regatul iubirii întronându-mă domn.

 

Mă aproprii de tine şi îţi fac reverenţe,

Pe braţe te port în reverii profunde,

Dansăm printre iole pe creste semeţe

În cântecul brizei ce ne-adie din unde.

 

Iară tu, o prinţesă, de mine alături,

Cu marea şi vântul împletite în păr,

Îmi legeni privirea, îmi picuri surâsuri,

Şi mă-mbi să te gust ca pe fragedul măr.

 

Mă încarc cu feeria din visul flămând

Te absorb în păcat precum ziua pe noapte

Ne-ntâlnim în neant pe ferice de gând

Tremurând şi furând gustul buzelor coapte.