Ingerul tau de lut

ÎNGERUL TĂU DE LUT

Autor: Mircea Trifu

Un cuib de barză ți-am găsit, gingașă nebunie,
Cu ramurile de măslini furate dintr-o vază,
Eterne ca o clipă-n timp, de grijă să ne ție,
Când vara asta vei veni pe aripi la amiază.

Din floarea soarelui îți fac un leagăn fără fire,
Să fiu mereu când ochii tăi răsar în dimineață,
Uscându-ți lăcrima din vis sau dintr-o amintire
Căci ăsta este rostul meu în singura ta viață.

Pe pânză speră-un tradafir să prindă rădăcină,
Să-i coase frunze cineva c-un verde neatins,
I-e milă acului de lemn că-n ciobul de lumină,
Un fir de sânge nesfârșit s-a închegat de plâns.

Voi legăna ca un copil, bătrânul pe picioare
Și piscul său o să-l întind în gând fără să știe,
Păzit de haitele de lupi și-o hoardă de izvoare,
Să prindă roza rădăcini cât muntele-i câmpie.

Mă soarbe iară trupul tău în magice adâncuri
Și-mi disetează gura mea coloanele orfane,
Stând între ele, iar își zbate aripile de fluturi
Un cântec dulce din profundul bestiei umane.

Îmi tremură viața de frig pe-ntindere-asta albă
Îi sparg fereastra și-o alung afară-n primăvară,
Ajung pe jos la capul tău, tăcută fir de iarbă,
Să-ți fac din verdele iubit cerneala mea amară.

Stă ghemuită -n cuibul tău pe coala de noroaie,
Un chip de înger din trecut în rama sa de lut,
Îl iau în mine și-l ascund să nu vină vreo ploaie
Și să mă certe Dumnezeu că iară l-am pierdut.

De acelasi  autor:

O noua biblie-a iubirii

Ingere de lemn cioplit

Noaptea-i unica mireasa