Nedumerirea Măruței
Autor: Stefan Doroftei Doimaneanu
La prânz a venit fuguța
Nepoțica mea Măruța,
Era un pic supărată
Și nițel alambicată,
Pentru că de dimineață
S-a contrat cu o fâșneață.
– Uite! Azi la glădiniță,
Mă jucam cu o fetiță,
Și cu multe jucălii
Lângă dloaia de copii.
Iv, colega mea de glupă,
Hlănea șolicei cu supă.
Io-i ziceam că șolicelul
Loade blânză mititelul,
Însă nu-mi dădea clezale
Și-mi spunea lucluli bizale.
Cică lâde vlăbiuța,
Elefantul se dă uța,
Cilipește pisicuța
La copii când dă fuguța,
Cățelușul miaună,
Vițelușul scheaună,
Molmăie lupu-n pădule,
Leoaica mănâncă mule,
Tiglul paște ialba glasă,
Ulsul stă cu noi la masă.
– Uf micuțo ! Am stligat,
Ce le-ai mai amestecat !
Totul este alandala
De m-apucă buimăceala!
Sunt mai mare, știu mai bine,
Ia ascultă-aci la mine !
Vlabiuța cilipește,
Găina cotcodăcește,
Pulcelușul glohăie,
Polumbelul uguie,
Pisicuța miaună,
Cățelușul scheană,
Dar și latlă câte-un pic
Buculos că bea lăptic,
Poneiuțul tlopăie,
Ulsulețul molmăie,
Maimuțica se dă uța,
Căluțul tlage caluța,
Leul lage și vănează,
Lupul ullă după-amiază,
Tiglul sfâșie cu gheala,
Cu calne se-ndoapa fiala.
Plietena m-a ascultat,
Foalte tale s-a milat,
Și mi-a spus așa deodat:
– NU-I NIMIC ADEVALAT !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 