Cântec de leagăn
Autor: Eugenia Grobnic
Cu lacrima-n ochi am ascultat
Un cântec de leagăn,dulce cuvânt,
Sunet duios,de timpuri purtat
Pierdut în uitarea dusă de vânt.
Mi-a șoptit,venind din depărtări,
Din clipa când nu știam durerea,
Căutam răspuns la întrebări,
Trăiam,neștiind ce-i amintirea.
N-aveam dor,nici iubiri postume,
Lacrimi se-ascundeau sub râs de copil,
Nu știam că visul apune
Și pasu-mi călca pe flori de april.
N-aveam timp,nu-i știam măsura
Iubiri îmi erau fluturi aurii,
Scăldată-n ploi,mângâiam natura
Atinsă-n candoare de maci purpurii.
Mi-e dor de-acel cântec de leagăn,
Șoptit în vântul ce adie ușor,
Să-mi las tâmpla pe vechiul mesteacăn,
De clipa apusă-n trecut,mi-e dor.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 