Dorul

Dorul,

Autor:Elena Tudosa

E un timp că dorul greu,
Îmi iese tiptil în cale,
Mă împiedică mereu,
Aducându-mi numai jale.

Fac ce fac să fug de el,
Încerc să m-ascund prin lume,
Dar atâta-i de mișel,
Că se ține scai de mine.

De-as putea măcar a-l prinde,
Într-o ladă l-aș băga,
Dar e hot și se ascunde,
Rău îmi frânge inima.

Că nu-i zi, nici noapte nu-i,
Să nu mă mistuie-n gând,
Rău mă arde focul lui,
Și-s mai tristă ca oricând.

Cum să fac lume să scap,
De acest dor greu, flămând,
Ce mă face ca să zac,
Ca un om, ce-i muribund?

Știe careva vreun leac,
Sau să-mi spună vreo povăța,
Dorului să-i vin de hac,
Că-mi umbrește a mea viață ?

Nimeni nu are ce-i face,
Viața dorulu-i pribeaga,
Voi scăpa când m-oi intoarce,
La căsuța mea cea dragă.

Nici atuncea nu se știe,
Îl voi simți în priviri,
Lipsa lui nu o să fie,
Voi găsi -o-n amintiri.

De acelasi autor:

Timpul

Plange codrul,

Sfanta cruce