Un vis, atat

Un vis, atât

Autor: Eugenia Grobnic

Câteodată vreau să mă ascund
Adânc,în mine,
Să nu mă văd plângând,
Să nu mai fiu eu,însămi,
O rană,lăcrimând.
Câteodată îmi doresc să zbor,
Să ating stelele și luna,
Apoi,să mă cobor
Ușor, să nu ating pământul,
Căci aș atinge locul
Unde-am strigat: mi-e dor!
Mi-e dor de tine,umbră,
Mi-e dor să te mai simt,
Mi-e dor de mine însămi,de noi 
Și-al nostru legământ.
Câteodată aș vrea să nu mai fiu
În timpul tău haotic,
S-alung ce e târziu
Sau,poate,prea devreme
Să simt totul pustiu.
Câteodată îmi doresc să uit
Noian de vorbe false,
Aș vrea să mă mai mint
Că este un joc macabru,
Perfid,cu măști și farse.
Câteodată aș vrea să nu mai dorm,
În insomnia mea
Să văd că ești un demon
Ciudat,cu chip de om.
Să te arunc în iadul
De unde ai venit
Să te cuprindă focul,arzând,
Să simți că ai rănit.
Să nu ai timp și spațiu,
În haos pribegind
Și să-ți aduci aminte
Că ai iubit,rănind.
Poate,pe toate le-am cuprins
Într-un vis ciudat,acut trăit
În el,un înger în demon s-a-ntrupat
Poate au fost sau le-am trăit în vis.

De acelasi autor: 

Fata cu sufletul padure

Cantec de leagan

Ne-am trait iubirea-n vis