Aricel

ARICEL

Autor: Aurelia Oancă

Un aricel cu ochi vioi
Se plimbă prin pădure,
Își caută ceva de soi
Căci el nu vrea să fure.

E un arici cinstit, onest,
Și teamă nu mai are,
Natura la dotat c-un test
De ace pe spinare.

Dușmanii când îl năpădesc
Un ghem de ace-arată
Și greu dușmanii-l dovedesc
Așa că-l lasă baltă.

Dar setea l-a mânat la mal
De apă cristalină,
Când îl văzu pe-al său rival,
Şi-n ochi avu lumină.

Cum tremura bietul de el!
Eu sunt cu mult mai tare,
Oglinda apei cătinel
Îi taie din picioare.

Bău încet, dar el văzu
Că cel din apă-l vede,
De spaimă peste țepi căzu
Rostogolit el crede,

Că-i atacat și se lăsă
Ca mingea să coboare,
Apoi sub ferigi adăstă
Ferit de ochi și soare!

De acelasi autor:

Pagina Aurelia Oancã

Stanca timpului

Cand o magnolie…