Am pus destinului pecete
Autor: Eugenia Grobnic
M-au judecat că-s piatră tare,
Cu inima-mi cuprinsă-n gheață,
N-am dat permisul de intrare
Oricui,oricum prin a mea viață.
M-au pus la zidul infamiei
Că am îndrăznit doar a gândi
C-aș pune lanțuri agoniei,
Că aș ascunde noaptea în zi.
Cât doare, timpul lasă rană!
Dacă acum ar fi sfârșitul,
Voi trece primăvara-n toamnă
Și iarna îmi va fi veșmântul.
I-am spus destinului: tăcere!
Nu vreau nimic,nici plâns,nici milă!
Voi face ziduri din durere,
Nu îngenunchi nicicând,umilă!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 