In cosmar un inger pazitor

În coșmar un înger păzitor,

Autor: Elena Tudosa

Vad căzând stele în stradă, pulbere-n vânt argintie,
Îngeri cu aripe frânte, se topesc pe alb omăt,
Țipăt de dureri se-aude ca un fel de agonie,
Încercând să se salveze, pornesc pașii îndărăt.

Un ecou pierdut în zare, se propagă pe pământ,
Din al negurii infern, se aud chemări în șoapte,
Peste tot e doar un vaiet, parcă azi tot raiul sfânt,
Își gonește îngerii, spre infernul fără moarte.

Nici o rugă nu-și mai are, rostul care îl avea,
Raiul pare-a fi înfrânt, înghițit de iad în ghena,
E atâta haos parcă, s-a sfârșit toată lumea,
Totul este risipit, moartea umblă făr’de jenă.

Teama și sudoarea rece ce-mi izvorăște mereu,
Frig și tremur, spaimă, țipăt, încerc ochii să-i deschid,
Bajbaind într-acest haos, mâna ta pe capul meu,
O zăresc ștergând sudoarea de pe chipul meu palid,

O lumină albă, pură, mă îmbracă într-o aură lucie,
Lângă patu-n care zac, stă un înger păzitor,
Și atent la lupta care, vrea să mă poarte-n urgie,
Ma privește, îmi surâde, mă mângâie – ncetisor,

Și deodată pacea sfântă se coboară pe pământ,
Trezindu-ma din coșmar, mulțumesc Tatălui Sfânt,
Și – n gerului păzitor ,pentru că în viață sunt.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Bine ai venit aprilie!