
Autor: Gabriel Ionescu
Mă tot gândesc la voi, mâini delicate
Aşa cum sunteţi, reci.subţiri şi moi
Iar arşiţa-mi din trup, mi-o luaţi şi poate,
Nici nu veţi şti ce forţ-aveţi în voi.
In mângâierea voastră îngerească,
Daţi la bolnavi aproape-n agonie,
Esenţa vieţii, liniştea trupească,
Aceasta e menirea voastră vie.
Stiţi s-alinaţi dureri în clipe grele,
In preajma morţii, voi nădejdi ne daţi,
Şi nu e nici o forţa să vă spele,
Tristeţea când se duc cei nechemaţi.
Eu chiar aş vrea să vă dau o răsplată,
Nu doar la binele ce-l faceţi numai voi,
Trebui să nu ştiţi ce-i durerea niciodată,
Aripi de îngeri, reci subţiri şi moi.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
