Drumul care duce…

DRUMUL CARE DUCE …

Autor : Aurelia Oancă

Oare de ce un trandafir zâmbește
Și risipește-n jur al său parfum ?
E pentru că el viața o iubește
Și își cunoaște propriul său drum.

Bobocul știe că va fi o floare
Și își culege-n suflet mult fior,
Ce va ieși când soarele răsare
Și va trimite stropii dintr-un nor.

Copilul care crește e bobocul
Ce tu pe lume-n chinuri l-ai adus,
Va înflori când va veni sorocul
Și viața și-o va duce spre apus.

Dar între răsărit și-apus el are
Un timp ce-n univers e măsurat
Și care-l va schimba apoi în floare
Ce va crea splendori de neuitat.

Ca trandafirul va zâmbi vieții
Și cu parfumul ei se va-nălța
Va bea mereu din roua dimineții
Și cu bucăți de timp se va-ncălța.

Va colinda pe drumul care duce
Spre orizontul scris în depărtări,
Acolo trenul lui îl va conduce
Și îl va presăra cu încercări !

De acelasi autor: 

Atata nedreptate

De vrei sa stii

Sa prind o stea