
PRINTRE RAMURI
Autor : Aurelia Oancă
Cu ochii ascunşi printre ramuri,
Încerc să privesc chipul tău,
Ascuns parcă-n frunzele flamuri,
Ca dorul din sufletul meu.
Străbat ca o rază de soare,
Desişul în care te-ai dus,
Ascuns de iubirea ce moare,
Ascuns de iubirea-n apus.
Iar lacrima grea şi fierbinte,
Îmi spune, nu plânge, mai stai,
Ascultă-nceputul din minte,
Acolo iubire mai ai.
Ascunde-o de cel care râde,
Ascunde-o de lumea cea rea,
Păstreaz-o în clipele blânde,
Acolo doar tu poţi vedea.
Când dorul va bate la uşă,
Trimite-l în locul ascuns,
Nu-l ţine pribeag lângă uşă,
Departe a stat îndeajuns.
Învaţă-l apoi să rămână,
Departe de inima ta,
Ia liniştea în a ta mână
Şi du-te în lume cu ea !
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
