Privirea ratacita

Privirea rătăcită,

Autor: Elena Tudosa

Privirea rătăcită și tristă,
Mă poartă alocuri fără să vrea,
Aceeași întrebare în minte persistă,
De ce sunt departe de tine țara mea?

Și of, cât de mult îmi doresc,
Să mă întorc în satul meu drag,
Mereu întrebări în gând izvorăsc,
Nu pot să răspund, nu știu ce să fac.

Mă rog și către cer când privesc,
În stea să răsar pe bolta cerească,
În liniștea nopții să strălucesc,
Și lin să cobor, să vă bat la fereastră.

În fulg de m-aș preface, să zbor ușor,
Vântul ce-adie pe aripile sale să mă poarte,
Să pot să mai scap de tristețe și dor,
Căci Doamne de voi, sunt tare departe.

Aceeași privire rătăcită, tăcută…. Mereu întrebări,
Si-aceleasi răspunsuri fără de sens,
Mă – ntorc azi cu gândul acolo-n depărtări,
Sunt fără putere și-n suflet, mă chinuie un dor imens.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Fara tine