
TOARCE LEANA…
Autor: Sandu Chiva
Toarce Leana ițe-n furcă
Dar firele se încurcă,
Gândul ei e la Ion
Un băiat cam monoton.
Dar frumos nevoie mare
Cum nu e altul sub soare.
Toarce Leana și gândește
Că Ion nu o pețește:
-Oare eu nu sunt frumoasă
Nu-s destul de arătoasă?
Știu ca să gătesc tocană
Duminica cânt în ,,strană „.
Dimineața dau la rațe
Și nu le bârfesc pe țațe.
Merg Duminica la horă
Vreau să fiu o dată noră!
Dar Ion nu mă mai cere…
Poate are vre-o muiere?
Mai ,,nurlie”, mai focoasă
Care-l mai cheamă pe-acasă.
Să-l ferească Domnul-Sfântul
Nu l-ar înghiți pământul…
De aud ceva prin sat
Iute gâtul…i-am tăiat.
Am să-l toc să-l pun pe jar
Că mi-e sufletul amar.
Iaca stau și mă gândesc
Și de dor mă perpelesc.
Că nu l-am văzut de-aseară.
Unde umblă bunăoară?
Poate este la pădure
Să-mi culeagă niște mure.
Și eu mă gândesc ca proasta
Mi-a picat pe cap năpasta,
Să fiu pe Ion geloasă …
M-am gândit…azi plec de-acasă.
Să îl fac eu pe Ion
Băiatul cel monoton,
Să mă caute prin sat
Ziua-ntreagă ca turbat.
Ca să se învețe minte
Să mai facă jurăminte.
Și să ia mai bine seama
Să mă ceară de la mama!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
