PRIVEȘTE CERUL
Autor: Aurelia Oancă
De ce-nchinăm spre cer o rugăciune?
De ce când plângem, ochii-i ridicăm
Spre cer ce-n frumusețea lui ne spune
Să stăm ca pomul, nu să ne lăsăm
Supuși de greul care ne doboară
Și de dușmanii care ne-njosesc,
Privește cerul și-ai să vezi cum zboară
A tale gânduri, păsări ce plutesc.
Pământul a-nțeles demult mesajul
Și cu minuni de flori el s-a-mbrăcat
A aruncat în hău perfid bagajul
Și cerului zâmbind i-a arătat,
Minunile crescute-ntre petale,
Culori de foc puse-n obrajii lor,
Pe ape unduiri de val, agale,
Așa să fii și tu, om călător!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 