Consolare,
Autor: Elena Tudosa
O, Doamne vieții de-aș putea,
Să-i întorc roata înapoi,
Să nu trec prin ea singurea,
Să fim din nou, noi amindoi.
Dar e un gind ce e fugar,
Căci roată vieții nu se poate-ntoarce,
Și ce-mi doresc e în zadar,
În viata mea, n-am liniște și pace.
Și voi urma dar calea ei,
Destinului mă voi supune,
Sperând ca anii, să nu-mi fie grei,
Acum, că eu nu te mai am pe tine.
Asa a fost să fie, al vieții mele fir,
Chiar de-i cu noduri și multe suspine,
II mulțumesc lui Dumnezeu că mai respir,
Și că mă aflu și mă mișc prin lume.
Mă consolez cu viața ast-a mea,
Și cu destinul dat de Dumnezeu,
Nu sint eu cel ce-o pot schimba,
Nimic nu se întimpla făr’de-ajutorul său.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 