Dragoste cu nabadai

DRAGOSTE CU NĂBĂDĂI

Autor: Sandu Chiva 

Eu te-am rugat să mai rămâi
Să-ndeplineşti a mea dorință,
Ai fost iubirea mea dintâi 
Dar mi-ai adus doar suferință.

Tu m-ai urcat până la stele
De unde m-ai lăsat să cad,
Şi toate visurile mele
Astăzi m-ai pus ca să le ard.

Ești oare demon sau ești înger ?
Căci vii în viața mea mereu,
Apoi dispari parcă ești fulger
Lăsând arsuri în pieptul meu.

Eu te-am rugat să mai rămâi
Şi să mai stai pân’ la Crăciun,
Dar când am vrut să te mângâi
Ai izbucnit ca un taifun.

Apoi zicând că mă iubești
Tu m-ai privit adânc în ochi,
Ah cât de schimbătoare ești
Mai am puțin și te deochi.

Tu ești o fire schimbătoare
Ca timpul spus de Busuioc,
Azi este nor, mâine e soare
Nu te mai hotărăști de loc.

Dacă e cald sau este frig
Dispari și hoinărești prin țară,
Nici nu apuc ca să te strig
Că mă trezesc cu tine iară.

Ești dragoste cu năbădăi
Tu mă iubești eu te iubesc,
Ai fost iubirea mea dintâi
Nicicând eu nu te părăsesc!

De acelasi autor: 

Pagina Sandu Chiva

Am ramas fara caciula

M-a facut mama frumoasa