M-ai respins

M-ai respins,

Autor: Elena Tudosa

Într-un gind ce-i zbuciumat,
De dorința unui vis,
Ai rămas încătușat,
Chiar dacă tu m-ai respins.

Nu mai sint în gindul tău,
Nu îți pasa ca mult sufăr,
Și înfrunt valul cu greu,
Asemeni florii de nufăr,

Ce-și destramă din petale,
Din coroana sale-i flori,
M-ai respins și ce mult doare,
Dor de tin’mi-e deseori.

În tăcerea nopții reci,
Far’de luna, far’de stele,
Tu prin ginduri îmi alergi,
M-ai respins din toate cele,

Tristețea încerc sa-nchid,
În al palmelor căuș,
Însă tu îmi torni în gind,
În țipăt de pescarus,

Aud tipatul strilind,
Floarea-ncet mi se destramă,
M-ai respins chiar și din gind,
Nu pe min’glasul ma cheamă.

Din al nopții întunecime,
Îmi fac val sa ma-nvelesc,
M-ai respins, însă în mine,
Sentimente m-ai trăiesc,

Mi-este sufletul ruine,
Și nespus de tulburat,
Tu nu mai esti pentru mine,
M-ai respins, și ce păcat,

Sa ma sfirsesc în suspine,
Lacrima de nufăr dalb.

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?