Mi-e dor,
Autor: Elena Tudosa
Mi-e dor să mai aud cântând,
O doina dintr-un fluieraș,
Copil să mă văd alergând,
Prin florile de pe-un imas.
Mi-e dor să fiu iar tinerea,
Și fața-n soare să-mi surâdă,
În mândră hora aș juca,
De-ar fi-n sat să se mai audă.
Mi-e dor de acele vremi trecute,
Când se făcea o claca-n seară,
Căci inima nu poate ca să uite,
Cât de frumos era odinioară.
Acolo se-ntalneau băieți și fete,
Și pe furiș ei se priveau,
În timpul ce se scurgea pe-ndelete,
Încet, încet se-ndragosteau.
Mi-e dor și-n gândurile mele triste,
Ce mult aș vrea să dau timpu-napoi,
Cât mi-aș dori să mai existe,
Acum acele vremuri pe la noi.
O, tinerețe cum te-ai dus,
Doar nostalgie-n suflet port,
De vremurile care au apus,
Și nicicând nu se mai întorc.
Mi-e dor, și dorul cui să-l spui,
Îl scriu, în rânduri mi-l alin,
Toate-s ale trecutului,
În sat e alta viața acum.
Satu-i pustiu doar cu bătrâni,
Ce-așteaptă triști pe lângă porți,
Copiii duși printre străini,
De grija unor crude sorți.
Mi-e dor, și ce mult dorul doare,
Știind că satul mi-i pustiu,
Veniți copii din depărtare,
Veniți cât încă nu e prea tirziu!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 