Femeia Lastun

FEMEIA LĂSTUN 

Autor:Mugurel Puscas

Zboară lăstunii-a risipire,
Miroase-a pulbere și-a ploaie,
Vremi de Florar, timp de iubire,
A primăverii vâlvătaie.

În toamna gri fără regrete,
Sub arămiul lui Brumar,
Sărutul tău, dulce pecete,
Mi-a picurat în suflet jar.

Te-am alintat ca pe-un copil,
Am dezmierdat trup de femeie,
Primit-ai dar scump şi fragil,
O inimă, complexă cheie.

Te-am poleit în strai de vers
Pe câmp cu maci, sub cer de vară,
Pășeam dual ( un singur mers…),
Prin lan gălbui, în prag de seară.

Nu eşti aievea, eşti departe,
Deşi atât de-aproape-mi eşti…
Te răsfoiesc, precum o carte,
Te-ndepărtezi pe căi lumeşti.

Te simt incertă, volatilă,
Potecile sunt reci, străine,
Miroase-a vreme versatilă,
A efemer… Şi nu mi-e bine.

Ai zbor eratic, de lăstun,
Imprevizibilă zvâcnire,
Aripi de plumb aş vrea să-ţi pun,
Să leg a ta de-a mea menire.

Mă amăgeşti şi fugi mereu,
( Pântecul tău dor şi arsură… )
Asta eşti tu… Celălalt ? Eu…
Iubind avid, fără măsură.

Muguri şi fluturi mor şi cad…
Ce mai lipseşte de nu-mi eşti ?… 
Cu părul roşu, ochi de jad,
În visul meu timid pălești.

Atunci când va tăcea poetul,
Vor plânge îngerii în cer,
Ţi-a dat plutirea şi cuvântul…
Tu le transformi în efemer ?

Nestinse doruri vor purcede
Spre elegiace sihăstrii,
Pe aripi triste și pribege,
Inimi rănite-or rătăci.

Miroase-a ploi, a risipire…
Trăirea noastră e dar sfânt,
E gir ceresc, nu-i amăgire,
E-n noi divin aşezământ.

Ţi-s căile reci şi străine,
Îndreaptă-le, clădeşte-un drum,
În lumea mea e cald şi bine,
Femeia mea… Vernal lăstun…

( 23. 05. 2019, Reghin )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )

De acelasi  autor: 

Vesnic tanar

Fecioara

Comoara-n April