LA O CAFEA
Autor: Sandu Chiva
La o cafea ne-am cunoscut
Era-ntr-o Luni, spre seară,
Din prima clipă am ştiut
Că ne vom vedea iară.
Cu glas sfios a recitat
Versuri de Eminescu,
Noi fermecați am ascultat
Eram cu Ghe. Popescu.
Şi nici măcar nu respiram
Vrăjiți de poezie,
Cånd Ghe. Popescu stând la geam
A spart o farfurie!
O linişte ca de mormânt
Se-aşterne-n cafenea,
Nu am mai scos nici un cuvânt
Cu toate că-mi venea.
Frumoasa tânără tăcu
Privind lung la Popescu,
Şi acest lucru o făcu
Să uite Eminescu….
Rotindu-şi ochii, mă văzu
Cum o priveam atent,
Şi acest lucru mă făcu
Să-i fac un compliment.
–Frumoasă fată, sunt uimit
ce bine recitați!
Atuncea dânsa m-a privit
Cu ochii săi mirați:
–Dacă mai vreți să ascultați
Şi vă face plăcere,
Eu voi veni aici și Marți
Putem să bem o bere…
Am să te rog frumos ceva
Să nu vii cu Popescu,
Mă tem ca mâine nu cumva
Să-l uit pe Eminescu!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 